Nu totul se decide prin votul majorităţii: comentariu la audienţa Papei despre legea care anticipă toate legile

RV 17 iun 2010. Cotidianul italian "Avvenire" a revenit joi asupra audienţei generale săptămânale a papei Benedict al XVI-lea în Piaţa Sfântul Petru. În comentariul semnat de Giacomo Samek Lodovici, se preia o singură temă din cele amintite de Urmaşul lui Petru în cadrul scurtei sale cateheze cu pelerinii şi credincioşii, o temă abordată de Benedict al XVI-lea în diferite ocazii dar care marchează liniile decisive ale pontificatului: legea morală naturală şi valorile "non negociabile", expresie care a intrat de acum în uzul comun după discursul său de la 30 martie 2006 ţinut reprezentanţilor Partidului Popular European.

Urmând învăţătura Sfântului Toma de Aquino, Benedict al XVI-lea susţine că raţiunea este "capabilă să discearnă legea morală naturală". Cu alte cuvinte, fără a face recurs la Revelaţia supranaturală, omul este în măsură să dobândească progresiv, nu fără dificultăţi şi niciodată pentru totdeauna, o percepţie parţială dar foarte importantă despre bine şi rău şi câteva principii etice generale, precum "să nu ucizi". Aceste cunoştinţe, în ciuda unor afirmaţii contrare care revin cu o oarecare frecvenţă, sunt împărtăşite la nivel aproape universal în orice timp, după cum arată o vastă documentaţie în domeniu. S-a spus "aproape" universal, pentru că există diferite obstacole, personale şi culturale, care pot limita cunoaşterea acestora.

Or, "toţi oamenii, cu sau fără credinţă, sunt chemaţi (...) să se inspire din aceasta în formularea legilor", cum susţinea deja Sofocle în secolul V î.C. Există o lege morală nescrisă care ar trebui să le inspire pe cele stabilite în codurile oamenilor. Invers, "atunci când legea naturală şi responsabilitatea pe care aceasta o implică sunt negate, se deschide în mod dramatic calea relativismului etic pe plan individual şi a totalitarismului de Stat pe plan politic".

În ce priveşte relativismul etic – asupra căruia cardinalul, pe atunci, Joseph Ratzinger, atrăgea atenţia încă de la Liturghia de început a ultimului conclav – dacă nu poate fi cunoscut un bine obiectiv, atunci binele este pur subiectiv sau stabilit în condiţiile istorice şi decis în urma unui pact într-o societate. Dar acest mod de a proceda poate duce la totalitarism: ori persoana este "cea mai perfectă din cele ce se află în toată natura" (cum spunea Sf. Toma), astfel încât demnitatea ei este un bine obiectiv inviolabil şi principiul etic care o apără ("nu încălca demnitatea umană") nu depinde de pactul societăţii, ori dacă nu, se riscă o cădere în "despotismul majorităţii". Dacă se decide exclusiv după principiul pentru care este just ceea ce hotărăşte o majoritate, aceasta din urmă poate hotărâ exterminarea individului sau a minorităţii fără să i se poată reproşa nimic: legea devine astfel instrumentul prin care cei mai puternici (prin număr, inteligenţă, capacitate de control a opiniei publice, etc...), reuşesc să-i supună pe cei mai slabi. Mai în adânc, dacă nu există un bine obiectiv non-negociabil, dacă nici respectul pentru legile stabilite nu este un bine obiectiv (nestabilit de om), atunci rămâne de fondat datoria morală de a le respecta şi nu i se poate reproşa ceva din punct de vedere moral celui care nu este interesat să le respecte şi de aceea le încalcă.

Nu întâmplător Papa a făcut referinţă la enciclica "Evangelium Vitae" a lui Ioan Paul al II-lea: "Este urgent pentru viitorul societăţii şi dezvoltarea unei democraţii sănătoase, să fie redescoperită existenţa unor valori umane şi morale esenţiale şi native, care izvorăsc din adevărul însuşi al fiinţei umane, şi exprimă şi tutelează demnitatea persoanei: valori pe care niciun individ, nicio majoritate şi niciun Stat nu vor putea vreodată să le creeze, să le modifice sau să le distrugă, dar vor trebui numai să le recunoască, să le respecte şi să le favorizeze".

Aici, serviciul audio: