Benedict al XVI-lea către Academia Pontificală Ecleziastică: nunţii să fie semn al
prezenţei şi carităţii Papei
(RV - 14 iunie 2010) Nunţii apostolici sunt chemaţi să fie o punte între Bisericile
particulare şi Sediul Apostolic: a subliniat Benedict al XVI-lea primind
luni dimineaţă în Sala Consistoriului din Palatul Apostolic membrii Academiei
Pontificale Ecleziastice. Papa s-a oprit asupra noţiunii de reprezentanţă a
Pontifului care implică o adevărată pasiune pentru comuniunea eclezială. Salutul
de omagiu a fost adresat Sfântului Părinte de mons. Beniamino Stella, preşedintele
Academiei în care se formează preoţii care se pregătesc să facă parte din serviciul
diplomatic al Sfântului Scaun. Cine este chemat să-l reprezinte pe Pontif pe lângă
State sau Organizaţii internaţionale trebuie să fie animat de o deplină adeziune la
Papa. Conceptul de reprezentanţă, pentru diplomaţii Sfântului Scaun, nu este ceva
pur formal. Este vorba, în realitate, a observat, de un serviciu care implică participarea
la solicitudinea eclezială proprie ministerului petrin. O perspectivă, a continuat,
care cere nunţilor apostolici „să alimenteze cu atenţie specială” unele dimensiuni,
începând de la deplina adeziune la magisteriul pontifical.
În continuare Benedict
al XVI-lea a spus că nunţiul trebuie să fie „o punte trainică, un canal sigur de comunicaţie
între Bisericile particulare şi Sediul Apostolic”: • Pe de o parte, punând la
dispoziţia Papei şi colaboratorilor săi o viziune obiectivă, corectă şi aprofundată
a realităţii bisericeşti şi sociale în care se trăieşte, pe de alta, angajându-se
să transmită normele, indicaţiile, orientările care vin de la
Sfântul Scaun, nu într-o manieră birocratică, cu iubire profundă faţă de Biserică
şi cu ajutorul încrederii personale construită cu răbdare, respectând şi valorizând,
în acelaşi timp, eforturile episcopilor şi drumul Bisericilor particulare
la care este trimis.
Slujirea la care vă pregătiţi să o desfăşuraţi,
a spus papa Benedict al XVI-lea celor 36 de preoţi studenţi, de diferite naţionalităţi,
între care şi unul din dieceza de Iaşi, ai Academiei Pontificale Ecleziastice, cere
o dăruire deplină şi, dacă e necesar, chiar sacrificarea unor intuiţii şi proiecte
personale. Totuşi, nutrind mereu un raport intens cu Domnul, acest lucru va constitui
o îmbogăţire oferind posibilitatea de a stabili o sintonie „cu perspectiva şi cu serviciul
pentru unitate” care este propriu slujirii Succesorului lui Petru: •
În felul acesta reprezentantul pontifical - în uniune cu cei care colaborează cu el
- devine cu adevărat semn al prezenţei şi carităţii Papei. Şi dacă aceasta constituie
un beneficiu pentru viaţa tuturor Bisericilor particulare, este în mod special
în acele situaţii deosebit de delicate sau dificile în care, din cele mai variate
motive, comunitatea creştină trebuie să trăiască.
Este vorba „de o adevărată
slujire preoţească, caracterizată de o apropiată analogie cu reprezentanţa lui Cristos,
specifică preotului care, ca atare, are o dimensiune jertfitoare intrinsecă”. Tocmai
de aici, a adăugat, derivă stilul special al serviciului de reprezentanţă care este
determinat nu doar de ambientul în care se lucrează, dar înainte de toate de cel pe
care nunţiul este chemat să-l reprezinte: • A se face purtător de cuvânt
al Vicarului lui Cristos va putea fi angajant, uneori extrem de exigent, dar nu va
fi niciodată mortificator sau depersonalizator. Devine, în schimb, un
mod original de a-şi realiza propria vocaţie sacerdotală.