Episcopul Romei la Veghea de rugăciune din piaţa „Sfântul Petru”: Preoţia nu este
o profesie ci o mărturie de iubire
(RV – 11 iunie 2010) Joi seară, Sfântul Părinte a participat, în piaţa „Sfântul
Petru” la Veghea de rugăciune prilejuită de încheierea Anului Sfintei
Preoţii. La celebrare au fost prezenţi circa 15 mii de preoţi veniţi din întreaga
lume. Răspunzând în mod liber întrebărilor a cinci preoţi reprezentând cele
cinci continente, Episcopul Romei a pus accentul pe misiunea preoţilor chemaţi să
dea mărturie despre iubirea lui Cristos, fără a se supune modelor de moment.
Reafirmând
importanţa celibatului, Succesorul lui Petru a subliniat importanţa ca preoţia să
nu fie redusă la o profesiune, ci să fie trăită cu bucuria iubirii pentru Domnul,
într-o societate tot mai complexă. Acesta este îndemnul lui Benedict al XVI-lea adresat
preoţilor din întreaga lume, la încheierea Anului Sacerdotal. La Veghea din piaţa
„Sfântul Petru”, Papa a subliniat cât este de important ca credincioşii să poată vedea
că propriul paroh este îndrăgostit de Cristos, că este un om care trăieşte din plin
Evanghelia, aşa cum era Parohul din Ars, Sfântul Ioan Maria Vianney. Sfântul Părinte
s-a oprit asupra unei mari probleme a lumii de azi care, a spus, „nu se mai gândeşte
la viitorul în Dumnezeu, dar îi pare suficientă doar prezentul”. De aceea, a adăugat,
„celibatul ca anticipare a viitorului”, semn al prezenţei lui Dumnezeu, este perceput
ca un scandal: • „Ştim că alături de acest scandal pe care lumea nu vrea să-l vadă
stau şi scandalurile pentru păcatele noastre, care obscurează adevăratul mare scandal.
Dar există multă fidelitate; celibatul este un mare semn al credinţei”.
Benedict
al XVI-lea a subliniat de asemenea că celebrarea zilnică a Sfintei Euharistii îi ajută
pe preoţi să evite riscurile clericalismului şi închiderea în sine. Şi i-a pus pe
preoţi în gardă faţă de pericolul unei teologii rod al aroganţei raţiunii care întunecă
credinţa şi uită de realitatea vitală. Adevărata raţiune, a adăugat, nu-l exclude
pe Dumnezeu. De aici şi îndemnul de a avea încredere în magisteriul episcopilor, în
comuniune cu Succesorul lui Petru. În faţa scăderii numărului vocaţiilor, a avertizat,
am putea fi tentaţi să urmăm calea cea mai uşoară, transformând preoţia într-o muncă
ca toate celelalte. Dar calea cea dreaptă este cea a rugăciunii, certându-i lui Dumnezeu
darul vocaţiilor pentru o reînnoită evanghelizare.