Călătoria apostolică în Cipru, un bilanţ peste aşteptări: comentariul directorului Sălii vaticane de presă

(RV - 7 iunie 2010) Încheiată duminică seară în Cipru, cea de-a 16-a călătorie apostolică internaţională a lui Benedict al XVI-lea. Un bilanţ peşte aşteptări, apreciază părintele Federico Lombardi, directorul Sălii de presă a Sfântului Scaun:
• Este o evaluare extrem de pozitivă, ce se adaugă la cele două călătorii precedente. Iese în evidenţă faptul că în mai puţin de o lună şi jumătate am avut trei călătorii externe ale Papei, toate trei încununate, aş zice, cu foarte mare succes, în raport cu obiectivele ce se puteau aştepta şi chiar dincolo de ele.

Marile rezultate se pot nota în domeniul ecumenic. Tocmai îmbrăţişarea ca semn de pace în timpul Liturghiei de duminică dimineaţă, între papa Benedict al XVI-lea şi arhiepiscopul ortodox Hrysostomos al II-lea, este simbolul acestei întâlniri ce marchează un pas ulterior pentru drumul lung ale ecumenismului. De această dată cu o Biserică, precum cea a Ciprului, care deşi fiind mică numeric este foarte semnificativă în mişcarea ecumenică, mai ales în cadrul ortodox, şi foarte bogată în iniţiative, şi care de aceea s-a simţit încurajată şi onorată în demnitatea ei de prezenţa, de atenţia Papei prin această vizită specifică. Este o Biserică ce păşeşte în căutarea unităţii, rămânând fidelă rădăcinilor ei care sunt foarte vechi, datând de la Barnaba şi Paul, din prima lor călătorie. Deci o întâlnire pozitivă cu această Biserică ortodoxă. contestaţiile despre care s-a vorbit uneori au rămas absolut marginale, aş zice, nesemnificative într-un bilanţ global.

Apoi a fost, desigur, un eveniment absolut istoric pentru comunitatea catolică cipriotă, în diferitele ei componente, cu momente foarte frumoase, pline de entuziasm: întâlnirea la şcoala maronită, cu momentul de sărbătoare, de cântece, de manifestări culturale, Liturghia în Biserica Sfânta Cruce şi apoi duminică marea Liturghie solemnă, în care au fost 8500 de Sf. Împărtăşanii, ceea ce vrea să spună că erau prezenţi cel puţin 10 mii de catolici, care constituie o parte substanţială, cei mai mulţi locuitori ai insulei. Pentru prima dată s-au regăsit în jurul păstorului universal care i-a încurajat, i-a invitat să trăiască în comuniune între ei, acea comuniune care îşi are momentul principal în celebrarea Euharistiei.

Dar şi din punctul de vedere al poporului cipriot în general, şi al autorităţilor, călătoria a fost foarte bogată şi expresivă. Autorităţile, atât politice cât şi religioase, au arătat clar aşteptările, problemele lor, legate de situaţia de divizare a insulei, de riscul pierderii patrimoniului cultural creştin şi aşa mai departe. Au făcut-o în mod clar, profitând de ocazia de a avea un oaspete atât de important. Papa a răspuns din partea sa cu mare echilibru şi limpede, susţinând principiile fundamentale ale convieţuirii: respectarea drepturilor persoanei şi dreptul de a se putea întoarce la locurile proprii de origine, de a fi în contact cu ele pentru cei care au fost nevoiţi să le lase, dreptul la libertatea religioasă, la libertatea de conştiinţă, la libertatea de cult. În mod calm, liniştit Papa a ştiut să arate sensibilitatea faţă de asemenea probleme şi căile prin care s-ar putea depăşi, aşa cum a făcut-o în apelurile de pace pentru Orientul Mijlociu. La încheierea Liturghiei a fost un apel foarte explicit tocmai pentru pace în această regiune şi angajarea tuturor în această direcţie.

Între altele, venirea Papei, faptul de a fi ales Cipru ca loc pentru lansarea Sinodului dedicat Orientului Mijlociu, a dat o mare demnitate insulei, în sine ea însăşi răscruce şi punct de întâlnire, loc unde se poate reuni din toate diferitele ţări ale Orientului Mijlociu. Deci, demnitatea, importanţa istorică, culturală, religioasă a acestei insule a fost afirmată în fapte de episcopul Romei şi de Biserica catolică în mod evident, tocmai folosindu-se de această călătorie.

Aici serviciul audio: