Papa la audieţa generală: apel pentru Gaza şi rugăciuni pentru călătoria în Cipru. Cateheză despre Sf. Toma d'Aquino: între credinţa creştină şi raţiunie subzistă o armonie naturală: suflet eminent euharistic

(RV - 2 iunie 2010) Violenţa nu ajută deoarece dă naştere altor violenţe. E nevoie de capacitatea de a căuta „soluţii juste prin dialog”. Benedict al XVI-lea a încheiat audienţa generală de miercuri în Piaţa San Pietro cu un apel preocupant şi intens pentru grava situaţie din aceste zile în Făşia Gaza. Cateheza a fost dedicată marelui teolog din secolul al XIII-lea, Sfântul Toma de Aquino, care „a arătat - a spus succesorul lui Petru - că între credinţa creştină şi raţiune subzistă o armonie naturală”. Apoi, Pontiful a amintit Sfânta Liturghie pe care o va prezida joi seară, 3 iunie, în solemnitatea Corpus Domini, la altarul din faţa Bazilicii Sfântul Ioan în Lateran, catedrala Romei, urmată de procesiunea cu Preasfântul Sacrament pe Via Merulana până la Bazilica papală Santa Maria Maggiore unde se încheie cu binecuvântarea euharistică.

Rugăciunea finală a Papei este pentru ca Cristos să susţină „eforturile celor care nu obosesc să lucreze pentru împăcare şi pace”. Pe acest contrast, dintre cine aţâţă la ură şi cine este chemat să lucreze pentru destindere, se joacă apelul lui Benedict al XVI-lea relativ la criza izbucnită la Gaza, după raidul israelian împotriva „Freedom Flotilla” şi reacţia de condamnare internaţională. Afirmând că urmăreşte cu „profundă trepidaţie „faptele tragice” şi exprimând condoleanţe pentru victime, Papa spune cu forţă:
• Încă o dată repet cu suflet îndurerat că violenţa nu rezolvă controversele, dar că face să crească urmările ei dramatice şi generează violenţă. Fac apel la cei care au responsabilităţi politice la nivel local şi internaţional să caute neîncetat soluţii juste pe calea dialogului, menite să garanteze populaţiilor din zonă condiţii mai bune de viaţă, în armonie şi linişte.

 
În cateheza sa, episcopul Romei a revenit asupra gânditorilor creştini din Evul Mediu, deschizând pagina asupra unuia dintre cei mai renumiţi şi influenţi pentru istoria Bisericii: Toma de Aquino. Pentru a-i evidenţia importanţa, papa Benedict a adus o dovadă recentă: de 61 de ori Catehismul Bisericii Catolice îl citează, al doilea doar după Sfântul Augustin.

Amintind momentele mai importante din viaţa sa, între care alegerea de a se consacra lui Dumnezeu în rândul călugărilor Dominicani, Pontiful a explicat că tânărul Toma s-a distins în interpretarea filozofiei aristotelice. Un complex universal de cunoştinţe, până atunci semi-cunoscut, de unii descoperit şi primit cu „entuziasm acritic” iar de alţii temut întrucât considerat „în opoziţie cu credinţa creştină”:
• Toma de Aquino, la şcoala lui Albert cel Mare, a realizat o lucrare de importanţă fundamentală pentru istoria filozofiei şi teologiei, aş zice pentru istoria culturii: l-a studiat profund pe Aristotel şi pe interpreţii săi (…) deosebind ceea ce era valid de ceea ce era dubios sau de respins cu totul, arătând consonanţa cu datele revelaţiei creştine şi folosind cu abundenţă şi ascuţime de minte gândirea aristotelică în expunerea scrierilor sale teologice pe care le-a compus. În definitiv, Toma d’Aquino a arătat că între credinţa creştină şi raţiune subzistă o armonie naturală.

 
Pe aceasta, care constituia o dispută culturală a timpului, Toma s-a înălţat mulţumită „excelentelor sale calităţi intelectuale” care l-au făcut în acelaşi timp - a explicat Papa - un foarte urmat profesor la Paris, intelectual admirat chiar de adversarii săi academici, şi mai ales un teolog de excepţională creativitate. Producţia sa literară „are ceva prodigios”, a comentat Benedict al XVI-lea, cum demonstrează „voluminoasa” Summa Theologiae, care i-a dat nemurirea. Şi aici, Benedict al XVI-lea a observat că în „compunerea scrierilor sale, Acvinatul era ajutat de câţiva secretari”, între care confratele său Reginaldo di Piperno, un bun prieten al său:
• Aceasta este o caracteristică a sfinţilor: să cultive prietenia, deoarece ea este una din manifestările cele mai nobile ale inimii umane şi are în sine ceva divin, aşa cum Toma însuşi a explicat în unele quaestiones din Summa Theologiae, în care scrie: ’Caritatea este prietenia omului cu Dumnezeu în principal, şi cu fiinţele care îi aparţin lui’.

În fond, „un maestru al gândirii şi model al felului corect de a face theologia”: acesta este pentru Biserică Sfântul Toma, după cum a scris Ioan Paul al II-lea în enciclica Fides et ratio despre raportul dintre credinţă şi raţiune. Dar un om capabil să fie înţeles chiar şi atunci când se adresa poporului, care „mergea bucuros să-l asculte”. Împrejurare ce i-a sugerat Pontifului o subliniere deosebit de simţită:
• Este cu adevărat un mare har, când teologii ştiu să vorbească cu simplitate şi fervoare credincioşilor. Oficiul predicării, pe de altă parte, îi ajută chiar pe cei care se ocupă cu teologia la un sănătos realism pastoral, şi le îmbogăţeşte cercetarea cu stimuli ce-i dau vivacitate.

La terminarea catehezei, Benedict al XVI-lea s-a oprit asupra diferitelor evenimente bisericeşti de strictă actualitate, începând de la solemnitatea Corpus Domini de joi 3 iunie, când începând de la 19, ora locală prezidează Sfânta Liturghie la altarul din faţa bazilicii catedrale Sfântul Ioan în Lateran, urmată de procesiunea cu Preasfântul Sacrament pe Via Merulana până la bazilica Santa Maria Maggiore.

Puţin mai înainte, Pontiful amintise că Sfântul Toma fusese însărcinat de papa Urban al IV-lea să scrie textele liturgice tocmai pentru sărbătoarea Trupul şi Sângele Domnului, instituită nu de mult în urma miracolului de la Bolsena:
• Toma a avut un suflet în mod eminent euharistic. Imnurile sale foarte frumoase pe care liturgia Bisericii le cântă pentru a celebra misterul prezenţei reale a Trupului şi Sângelui Domnului în Euharistie sunt atribuite credinţei sale şi înţelepciunii sale teologice.

De relevat şi invitaţia la a reînnoi angajarea „la a munci cu umilinţă şi răbdare” pentru dialogul ecumenic, pe care Benedict al XVI-lea a adresat-o participanţilor la Conferinţa în curs la Edinburgh, la 100 de ani de la prima reuniune de confesiuni creştine care a marcat începutul mişcării moderne ecumenice.

Un salut, în formă de video-mesaj, Papa l-a dedicat participanţilor la „Catholic Media Convention” din New Orleans în Statele Unite, care tratează despre evanghelizare în era digitală. Reamintind „posibilităţile extraordinare” pe care noile mijloace le oferă „pentru a purta mesajul lui Cristos şi învăţătura Bisericii sale în atenţia unui public mai vas”, Benedict al XVI-lea a încheiat cu aceste cuvinte:
• Dacă misiunea voastră este aceea de a fi cu adevărat eficace - dacă cuvintele pe care le spuneài sus şi tare vor să mişte inimile, să implice libertatea persoanelor şi să le schimbe viaţa - trebuie să plasaţi aceasta în cadrul unei întâlniri cu persoane şi comunităţi care mărturisesc harul lui Cristos prin credinţa şi viaţa lor.

Ca de obicei la încheierea audienţei, Episcopul Romei a intonat rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi a invocat peste toţi cei prezenţi binecuvântarea apostolică de care pot benefica şi cei care în spirit de credinţă o primesc la radio sau televiziune.

Aici serviciul audio: