Papa îi invită pe episcopii italieni să nu cedeze neîncrederii ci să parcurgă cu pasiune angajarea educativă

(RV – 27 mai 2010) „Papa ştie că poate conta întotdeauna pe episcopii italieni”: astfel a evidenţiat Benedict al XVI-lea, joi dimineaţă, în Aula Sinodului, adresându-se participanţilor la adunarea generală a Conferinţei Episcopale Italiene. Pontiful s-a oprit asupra temei noii evanghelizări la care este chemată Biserica italiană:

Sfântul Părinte a amintit că educaţia este tema de bază aleasă de episcopii italieni pentru următorii zece ani. Dar, a continuat Succesorul lui Petru:
• „Voinţa de a promova o reînnoită perioadă a evanghelizării nu ascunde rănile care marchează comunitatea eclezială, din cauza slăbiciunii şi păcatului unora din membrii săi. Această umilă şi dureroasă admisiune nu trebuie însă să facă să se uite slujirea gratuită şi plină de pasiune a atâtor credincioşi, începând de la preoţi”.

Episcopul Romei a subliniat aşadar necesitatea de a merge la rădăcinile actualei problematici educative. Prima dintre acestea constă în falsul concept de autonomie a omului care nu vrea să cunoască impuneri, ci vrea să urmeze aşa numita educaţie anti-autoritară. Acest tip de educaţie – a explicat – nu este educaţie ci renunţare la educaţie. În realitate, „Eu”-l devine cu adevărat el însuşi doar deschizându-se către celălalt, doar în întâlnirea cu celălalt.
Cea de a doua origine a acestei stări de urgenţă în domeniul educaţiei – a continuat Benedict al XVI-lea – este scepticismul şi relativismul, ca şi opoziţia dintre natură şi revelaţie. Însă – a afirmat – este fundamentală regăsirea unui concept adevărat asupra naturii ca şi creaţie a lui Dumnezeu care ne vorbeşte şi astfel să se ajungă la a afla din nou limbajul lui Dumnezeu. „Chiar dacă conştienţi de neplăcerea acestor dificultăţi – a continuat – nu putem ceda neîncrederii şi resemnării”.

• „A educa nu a fost niciodată uşor, dar nu trebuie să renunţăm căci, dacă am renunţa, nu am răspunde misiunii pe care însăşi Domnul ne-a încredinţat-o, chemându-ne să păstorim cu iubire turma sa.
Este necesar mai ales să retrezim în comunităţile noastre acea pasiune educativă, care nu se rezolvă prin didactică, printr-o culegere de tehnici şi nici prin transmiterea unor principii aride”.

A educa – a mai spus Sfântul Părinte – însemnă a forma noile generaţii pentru ca acestea să fie în măsură să intre în raport cu lumea, să fie conştienţe de un patrimoniu interior comun al adevăratei înţelepciuni care nu doar recunoaşte sfârşitul transcendent al vieţii, dar orientează gândirea şi sentimentele, modul de a raţiona.
Setea pe care tinerii o poartă în inimă – a spus Sfântul Părinte – este expresia nevoii de semnificaţii şi de raporturi umane autentice, care să-i ajute să nu se simtă singuri în faţa problemelor vieţii. Este, de asemenea, expresia dorinţei unui viitor care să fie cât mai puţin incert, într-o companie sigură şi de încredere care să propună valori solide, începând cu urmarea unui scop înalt, dar posibil de atins.
„Obligaţia educativă pe care v-aţi însuşit-o ca pe o prioritate – a adăugat – valorizează comportamente şi tradiţii prezente în abundenţă în Italia, dar şi necesitate unor locuri credibile – mai ales familia cu rolul său specific şi de neînlocuit; şcoala, orizont comun care depăşeşte opţiuni ideologice; de asemenea parohia, „fântâna satului”, loc şi experienţă care iniţiază persoană în ale credinţei, în ţesutul relaţiilor cotidiene.
În fiecare din aceste ambiente rămâne decisivă calitatea mărturiei, cale privilegiată a misiunii ecleziale.
Acceptarea propunerii creştine trece, de asemenea, prin relaţii de apropiere sufletească, de loialitate şi încredere.
Anul special dedicat lor s-a dorit o oportunitate pentru promovarea reînnoirii interioare, ca o condiţie pentru o şi mai incisivă angajare evanghelică şi ministerială. În acelaşi timp ne ajută să recunoaştem mărturia de sfinţenie a atâtor preoţi care – după exemplul sfântului paroh din Ars s-au dăruit fără rezerve educaţiei la şcoala speranţei, a credinţei şi carităţii.

• „În această lumină, ceea ce este motiv de scandal, trebuie să se traducă pentru noi într-un îndemn la „o profundă nevoie de a reînvăţa penitenţa şi de a accepta purificarea, de a învăţa pe de o parte iertarea, iar pe de altă parte necesitatea justiţiei”.

Papa i-a încurajat pe episcopi „să parcurgă fără ezitări calea angajării educative. Duhul Sfânt – s-a rugat Episcopul Romei – să vă ajute să nu pierdeţi niciodată încrederea în tineri şi să vă îndemne să le mergeţi în întâmpinare şi să pătrundeţi în ambientele lor de viaţă, inclusiv în cel constituit din noi tehnologii de comunicare care au pătruns deja în orice expresie a culturii. Nu este vorba de a adecva Evanghelia la lume, ci de a lua din Evanghelie acea perenă noutate, care permite în orice timp găsirea formelor potrivite pentru a anunţa Cuvântul care nu trece, slujind şi făcând să rodească existenţa umană.

Adresându-se în final episcopatului italian, Sfântul Părinte a spus: „Chemat prin har să fiu Păstor al Bisericii Universale şi al splendidului oraş Roma, port cu mine, în mod constant, preocupările şi aşteptările voastre, pe care zilele trecute le-am depus împreună cu cele ale întregii umanităţi la picioarele Maicii Domnului de la Fatima. Către Preacurata se îndreaptă rugăciunea noastră:

•„Fecioară, Maică a lui Dumnezeu şi Mamă a noastră mult iubită, prezenţa voastră să facă să reînflorească deşertul singurătăţilor noastre, să facă să strălucească soarele peste obscurităţile noastre şi să facă să se întoarcă calmul după furtună, aşa încât orice persoană să vadă mântuirea Domnului, care are numele şi chipul lui Isus, reflectat în inimile noastre, unite pentru totdeauna cu inima ta.”.

Aici serviciul audio: