Congres la Roma despre raportul dintre suferinţă şi credinţă intitulat: „Boala versus religie, între antic şi modern”

(RV - 27 mai 2010) Înţelegerea dramei suferinţei prin misterul credinţei: acesta este scopul Congresului intitulat „Boala versus religie, între antic şi modern”, deschis miercuri la Roma în Complexul Monumental „Santo Spirito in Sassia” şi care se încheie sâmbătă 29 mai la Spitalul Gemelli. Întâlnirea organizată de Universitatea de Studii din Genova în colaborare cu Universitatea Catolică a Sfintei Inimi din Roma, tratează cu ajutorul unui parcurs istoric, ştiinţific şi literar, sensibilitatea faţă de boală în raport cu religia.
 
Redacţia centrală Radio Vatican a stat de vorbă cu arhiepiscopul Zygmunt Zimowski, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastorala Sănătăţii:
• Acest binom se întâlneşte în Isus Cristos care a venit, a suferit pentru noi, pentru mântuirea noastră. El nu a înlăturat boala, suferinţa, dar a răscumpărat-o.

În ce mod Biserica poate ajuta persoanele bolnave pentru a accepta această condiţie de suferinţă?
• Înainte de toate trebuie să fim foarte solidari, în special cu familiile care au grijă de bolnavi, pentru că vorbind despre boală nu trebuie să ne gândim doar la spitale, ci şi la familiile unde există bolnavi, uneori de lungă durată. Apropierea arătată de alte persoane este ca şi când un medic nu poate face nimic, dar trebuie să fie aproape de bolnav. Se vorbeşte astăzi despre umanizarea medicinii.

Comentează Paolo Magistrelli de la Universitatea Catolică a Sfintei Inimi şi unul dintre promotorii actualului congres:
• Medicina nu este atotputernică, nu a fost în trecut, nu este azi., dincolo de imaginarul colectiv, însă medicina poate ajuta mult, în modul de a înfrunta unele patologii, în modul de a le suporta în perioade foarte lungi în comparaţie cu trecutul, şi aş zice, într-un anume mod - şi acesta ar trebui să fie efortul actual - în modul de a ajuta bolnavul şi nu boala, întrucât există o netă diferenţă. Medicina tehnologică şi ştiinţifică tinde să trateze boala. Uităm întrucâtva să îngrijim, să tratăm bolnavul în totalitatea sa, fapt ce nu cere medicamente extraordinare sau tehnici deosebit de mari, cere doar un pic de timp şi de participare.