Fidelitatea este numele iubirii: Benedict al XVI-lea, la rugăciunea de seară cu preoţii
şi persoanele consacrate, miercuri seară la Fatima
RV 13 mai 2010."Cu încredere şi curaj, fiţi fideli
vocaţiei voastre": este îndemnul papei Benedict al XVI-lea adresat tuturor
credincioşilor, dar în mod special preoţilor şi persoanelor consacrate, la predica
ţinută miercuri seară în biserica "Preasfânta Treime" din Fatima, în
cadrul rugăciunii Vesperelor. În acest "simbolic cenacol de credinţă", Papa a proclamato rugăciune solemnă de încredinţare şi consacrare a preoţilor la Inima Neprihănită
a Mariei".
"Fiecare dintre noi este chemat să fie, împreună cu Maria şi
asemeni Mariei, un semn umil şi simplu al Bisericii", a afirmat Benedict al XVI-lea,
care a amintit că "principala preocupare a oricărui creştin, mai ales a persoanei
consacrate şi a slujitorului Altarului, trebuie să fie fidelitatea, lealitatea faţă
de propria vocaţie, ca discipol care vrea să-l urmeze pe Domnul". • A fidelidade
no tempo é o nome do amor… "Fidelitatea în decursul timpului
este numele iubirii, a unei iubiri coerente, adevărate şi profunde faţă de Cristos,
Preot".
În Anul Sfintei Preoţii care de acum se apropie de încheiere,
Papa a îndemnat preoţii să trăiască cu bucurie propria consacrare, dând mărturie pentru
"fidelitatea preoţească, întemeiată pe fidelitatea lui Cristos": • Isto supõe,
evidentemente, uma verdadeira intimidade com Cristo… "Se înţelege de
la sine că aceasta presupune o adevărată intimitate cu Cristos în rugăciune, întru
cât experienţa puternică şi intensă a iubirii Domnului va fi cea care îi va face pe
preoţi şi persoanele consacrate să corespundă într-un mod exclusiv şi sponsal la iubirea
sa".
Această cale de consacrare specială, a adăugat Pontiful, s-a născut
ca să fie pentru poporul lui Dumnezeu "memorie evanghelică", care "exprimă, certifică
şi vesteşte întregii Biserici radicalitatea Evangheliei şi venirea Împărăţiei lui
Dumnezeu". De aici, accentul pe rugăciune, asceză, viaţa spirituală şi apostolatul
celor consacraţi: • Como é grande, hoje, a necessidade deste testemunho..."Cât de mult se simte, astăzi, necesitatea acestei mărturii, mai ales într-un
moment în care mulţi trăiesc ca şi cum viaţa-de-dincolo n-ar exista, fără să se îngrijoreze
de mântuirea lor veşnică".
Biserica are misiunea de a-i ajuta pe oameni
să "adere la cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu". Desigur, a precizat Sfântul Părinte,
"Dumnezeu este stăpânul darurilor sale iar convertirea oamenilor este un har", dar
cei consacraţi, a subliniat Episcopul Romei, "sunt chemaţi să adere la cunoaşterea
şi la iubirea lui Dumnezeu, şi Biserica are misiunea de a-i ajuta în această vocaţie".
Pontiful a evidenţiat apoi adânca solidaritate între mădularele Trupului mistic al
lui Cristos, preluând cuvintele Sfântului Ioan Maria Vianney, care spunea că nu e
posibil să-l iubeşti pe Cristos şi să nu-i iubeşti pe fraţi: • A fidelidade
à própria vocação exige coragem… "Fidelitatea faţă de propria vocaţie
recere curaj şi încredere, dar Domnul vrea să vă unificaţi eforturile voastre, fiind
plini de solicitudine unii faţă de alţii şi sprijinindu-vă în spirit de fraternitate".
Papa a cerut astfel preoţilor şi persoanelor consacrate o mai mare atenţie
la slăbirea idealurilor preoţeşti sau la activităţile care nu corespund la misiunea
unui slujitor al lui Isus Cristos". În fine, i-a încurajat să se roage cu încredere
şi statornicie pentru noi vocaţii la preoţie.
La încheierea rugăciunii Vesperelor,
Papa a proclamat un "Act de încredinţare şi consacrare a preoţilor la Inima Neprihănită
a Mariei", pentru ca Biserica – sunt cuvintele sale – "să fie reînnoită de preoţi
sfinţi, transformaţi de harul Celui care face noi toate realităţile": • Ajudai-nos,
com a vossa poderosa intercessão… "Ajută-ne cu mijlocirea ta puternică"
– a spus Papa în rugăciunea către Fecioara Maria – "să nu renunţăm la
această vocaţie sublimă, să nu cedăm în faţa egoismelor noastre, la amăgirile lumii
şi la ademenirile celui Rău".
• Com este acto de entrega… "Prin
acest act de încredinţare şi consacrare, vrem să te primim într-un mod
mai adânc şi radical, pentru totdeauna şi pe deplin, în existenţa noastră umană şi
sacerdotală… Prezenţa ta să facă să reînflorească deşertul singurătăţilor
noastre şi să strălucească soarele peste întunecimile noastre, să facă să revină liniştea
după furtună, pentru ca orice om să vadă mântuirea Domnului".