La Liturghia din Lisabona, Pontiful avertizează: nu întemeiaţi credinţa pe structuri şi programe ci descoperiţi speranţa Evangheliei

(RV - 12 mai 2010) După ceremonia de bun venit şi întâlnirile protocolare cu autorităţile la Lisabona, marţi după amiază, în prima zi a călătoriei sale apostolice în Portugalia, papa Benedict al XVI-lea a celebrat Sfânta Liturghie în Piaţa Palatului „Terreiro do Paço”, numele istoric al actualei „Piaţa Comerţului” din capitala portugheză.
• Secvenţe muzicale din timpul Liturghiei.
Acel gest simbolic - consemnarea cheilor capitalei pe care primarul i le-a oferit înainte de Liturghie - i-a sugerat Papei cheia pentru a deschide inimile celor circa 200 de mii care l-au ascultat la „Terreiro do Paço”, frumoasa şi marea piaţă din Lisabona care se deschide spre marele port natural, unde apele râului Tejo se amestecă cu Atlanticul, şi unde organizatorii vizitei au amplasat altarul sub un acoperiş semicircular de culoare albă:
• Lisabonă prietenă, port şi refugiu al atâtor speranţe care îţi erau încredinţate de cei care plecau şi pe care le doreau cei care vizitau, mi-ar plăcea astăzi să mă servesc de aceste chei pe care mi le-ai consemnat pentru ca tu să-ţi poţi întemeia speranţele umane pe Speranţa divină.

Da, deoarece, în pofida unui prezent de lâncezeală faţă de Evanghelie ce uneşte astăzi toată Europa, Portugalia, recunoaşte Papa, „şi-a câştigat” un „loc de glorie”, pentru „serviciul oferit răspândirii credinţei”. Martirii victime ale persecuţiei lui Diocleţian, în primele veacuri ale Bisericii, dau mărturie despre profunzimea rădăcinii ei, în timp ce cele cinci continente dovedesc cât de mult evanghelizarea pe întreaga planetă datorează, de-a lungul secolelor, „acţiunii misionare portugheze”:
• În trecut, plecarea voastră în căutare de alte popoare nu a împiedecat nici nu a distrus legăturile cu ceea ce eraţi şi credeaţi, din contra, cu creştinească înţelepciune, aţi reuşit să transplantaţi experienţe şi trăsături specifice, deschizându-vă la contribuţia celorlalţi pentru a fi voi înşivă, într-o aparentă slăbiciune care înseamnă forţă. Astăzi participând la Comunitatea europeană, purtaţi contribuţia identităţii voastre culturale şi religioase.

O identitate astăzi poate mai ştearsă, motiv pentru care Biserica locală, - este observaţia Pontifului - a ajuns pe bună dreptate la concluzia că astăzi prioritatea pastorală este aceea de a face din fiecare creştin, bărbat şi femeie. o prezenţă care iradiază perspectiva evanghelică în mijlocul lumii, în familie, în cultură, în economie, în politică:
• Adesea ne preocupăm îngrijoraţi de consecinţele sociale, culturale şi politice ale credinţei, presupunând că această credinţă există, dar acest lucru corespunde tot mai puţin realităţii. S-a pus poate o încredere excesivă în structurile şi în programele bisericeşti, în distribuirea de puteri şi funcţii; dar ce se va întâmpla dacă sarea devine fără gust?

Deci, indică Benedict al XVI-lea. „pentru ca aceasta să nu se întâmple”, adică, pentru ca povoara Bisericii-structură să nu sufoce scânteia spiritului pe care trebuie să o întreţină mereu - trebuie, afirmă:
• Să se vestească din nou cu vigoare şi bucurie evenimentul morţii şi învierii lui Cristos, inima creştinismului, centrul şi sprijinul credinţei noastre, pârghia puternică a certitudinilor noastre, vântul impetuos ce îndepărtează orice frică şi şovăială, orice dubiu şi calcul uman. Învierea lui Cristos ne asigură că nici o putere potrivnică nu va putea distruge vreodată Biserica.

În finalul predicii, Papa a invitat, în special tinerii, să-l vestească pe Cristos celor de vârsta lor: „Spuneţi-le cât este frumos să fii prieten al lui Isus şi că face să-l urmezi. Cu entuziasmul vostru arătaţi că, între atâtea moduri de a trăi pe care lumea de azi pare să ni le ofere - aparent toate de acelaşi nivel -, singurul în care se găseşte sensul vieţii şi, în consecinţă, bucuria adevărată şi durabilă este urmându-l pe Isus.

Papa a indicat tinerilor „exemplele de speranţă în Dumnezeu”, lăsate în timp de creştinii Portugaliei. A făcut-o privind în spatele altarului, spre celălalt mal al râului Tejo, unde de 50 de ani se înalţă Sanctuarul-monument al lui Cristos Rege de Almada, cu porticul său foarte înalt pe care străjuieşte statuia de 28 de m a lui Cristos, cu braţele larg deschise asupra întregii ţări. Neputându-l vizita, Benedict al XVI-lea a dăruit o cazulă sau planetă, veşmânt pentru celebrarea Liturghiei, rectorului Sanctuarului, cu urarea ca acesta să devină „tot mai mult” un loc care să contribuie la întărirea credinţei personale şi promovarea edificării iubirii, dreptăţii şi păcii prin intervenţii în societate în favoarea celor săraci şi oprimaţi.

Aici serviciul audio: