Papa la Torino cu ocazia expunerii Giulgiului: a-l iubi pe Isus fără limite, pentru a înfrunta suferinţe şi dificultăţi şi pune stavilă răului

(RV - 2 mai 2010) Giulgiul sacru „este un semn de speranţă: Cristos a înfruntat crucea pentru a pune stavilă răului; pentru a ne face să întrevedem, în Paştele său, anticiparea acelui moment în care pentru noi orice lacrimă va fi ştearsă din ochi şi „nu va mai fi moarte, nici plâns, nici strigăt, nici durere, căci lumea cea dintâi a dispărut”. A spus papa Benedict al XVI-lea la predica din cadrul Liturghiei solemne oficiate în Piaţa San Carlo din Torino unde a sosit duminică dimineaţă cu ocazia expunerii vechii pânze de in purtătoare de mister.

La Liturghia celebrată în monumentala Piaţă a oraşului, comentând Evanghelia duminicii a cincia a Paştelui, papa a vorbit despre porunca nouă a lui Isus: noutatea ei stă în a iubi „precum” El ne-a iubit. „Vechiul Testament nu prezenta un model de iubire, ci formula doar porunca de a iubi. Isus, în schimb, ni s-a dat pe sine ca model şi izvor de iubire. Este vorba de o iubire fără margini, universală, în stare să transforme chiar şi împrejurările negative şi toate obstacolele în ocazii pentru a înainte în iubire…Dacă suntem uniţi cu Cristos, putem iubi cu adevărat în acest fel. A-i iubi pe alţii precum Isus ne-a iubit este posibil numai cu forţa care ne este împărtăşită în raportul cu el, mai ales în Euharistie, în care devine prezent în mod real sacrificiul său de iubire care generează iubire”.

Gândul lui Benedict al XVI-lea s-a îndreptat apoi spre toţi cei aflaţi în dificultate: „mă gândesc, în special la toţi cei care îşi trăiesc în mod concret existenţa în condiţii precare, din cauza lipsei unui loc de muncă, a nesiguranţei pentru viitor, a suferinţei fizice şi morale; mă gândesc la familii, la tineri, la persoanele vârstnice care adesea trăiesc în solitudine, la cei marginalizaţi, la imigraţi. Da, viaţa face să înfruntăm multe dificultăţi, multe probleme, dar tocmai certitudinea care ne vine din credinţă, certitudinea că nu suntem singuri, că Dumnezeu iubeşte pe fiecare fără deosebire şi este aproape de fiecare cu iubirea sa, aceasta face posibil să înfruntăm, să trăim şi să depăşim oboseala problemelor zilnice”. Papa a îndemnat de aceea „familiile să trăiască dimensiunea creştină a iubirii în simplele fapte de fiecare zi, în raporturile familiale depăşind divizări şi neînţelegeri, în a cultiva credinţa care face încă mai tare comuniune.

Dar şi în bogata şi felurita lume a Universităţii şi a culturii - a spus - să nu lipsească mărturia iubirii despre care vorbeşte Evanghelia aceste duminici, în capacitatea ascultării atente şi a dialogului umil în căutarea Adevărului, siguri fiind că Adevărul însuşi ne vine în întâmpinare şi ne captează. Doresc de asemenea să încurajez efortul, adesea dificil, al celor care sunt chemaţi să administreze bunul public: colaborarea pentru a urmări binele comun şi a face oraşul din ce în ce mai umane şi mai posibil de trăit este un semn că gândirea creştină despre om nu este niciodată împotriva libertăţii sale, ci în favoarea unei plinătăţi mai mari care doar într-o ’civilizaţie a iubirii’ îşi află realizarea”.