Cardinalul Severino Poletto: vizita papei la Torino cu momentul venerării Giulgiului,
ocazie pentru relansarea credinţei
(RV - 29 aprilie 2010) „Un eveniment excepţional, mai ales pe planul harului,
o ocazie pentru a da nou avânt credinţei”: a afirmat joi la conferinţa
de presă la Torino cardinalul Severino Poletto, în vederea vizitei lui Benedict al
XVI-lea - în program duminica 2 mai - pentru Expunerea Giulgiului.
Dar
să-l ascultăm pe arhiepiscopul de Torino intervievat de redacţia noastră centrală: •
Aşteptarea noastră este plină de bucurie şi entuziasm deoarece pe 2 iunie 2008, când
şapte mii de pelerini au fost cu mine la Roma pentru mărturisirea credinţei la Mormântul
lui Petru, Papa însuşi anunţat disponibilitatea şi aprobarea pentru această expunere
şi a zis: dacă pot mă duc şi eu. Prin urmare, de atunci noi îl aşteptăm pe Papa şi
această aşteptare se înscrie în ceea ce este firul călăuzitor al acestei expuneri
care este „Passio Christi, passio hominis”, pentru a pune în legătură Patima lui Cristos,
suferinţa pentru care Giulgiul este o oglindă, cu suferinţa umană, cea din trecut
dar mai ales cea de azi. Deci, aşteptăm ca Sfântul Părinte să ne încurajeze fie ca
să privim în suferinţa lui Cristos dezvăluirea palpabilă a iubirii lui Dumnezeu pentru
umanitate, fie ca să punem în legătură cu suferinţa lui Cristos suferinţele noastre
pentru a le da o valoare, ca să capete o semnificaţie răscumpărătoare de har al Domnului. Papa
va veni să-i întărească în credinţă pe locuitorii oraşului Torino şi nu numai;
deci va ţine o meditaţie şi va face o rugăciune înaintea
Giulgiului. Două aspecte foarte importante… • Da, două aspecte
deosebit de important pentru că vizita papei nu trebuie să fie considerată în mod
folcloric. Noi nu celebrăm expunerea Giulgiului sau întâlnirea cu papa ca evenimente
ocazionale ale unui moment pentru ca apoi să dăm pagina şi ziua următoare să ne întoarcem
să trăim ca înainte: pentru mine sunt - şi mă rog pentru aceasta şi a îndemnat să
se roage în acest scop - momente de creştere, de dezvoltare, de angajare pentru viitor
ca Biserica noastră să fie tot mai mult la înălţime acceptând provocările timpului
şi mai ales pe cea a evanghelizării.
Benedict al XVI-lea va întâlni municipalitatea,
tinerii, va face o vizită bolnavilor de la Mica Casă a Divinei Providenţe,
Cottolengo. Deci va cunoaşte îndeaproape populaţia dar
şi marea operă de voluntariat, caritatea în exerciţiu… • „Cottolengo”
este un oraş în oraş. Aici la Torino a fost definit „oraşul carităţii” deoarece unul
ştie şi cunoaşte cum istoria religioasă a acestui oraş a fost marcată de aşa-zişii
„sfinţi sociali”: Cottolengo, don Bosco, Cafasso, Murialdo, Pier Giorgio Frassatti
care prezintă o sfinţenie proaspătă, tinerească. Un tânăr care ştia să îmbine adoraţia
euharistică dimineaţa devreme, Împărtăşania şi meditaţia cu studiu şi munca, cu viaţa
alături de săraci în înfrângerile lor, unde a fost lovit de o poliomielită fulminantă
care la dus în rai înainte de vreme. Ştia să conjuge sportul, plimbările în munţi
chiar cu angajarea apoi asociativă şi socială. Această tradiţie de sfinţenie vede
în opera „Cottolengo” ceea ce este puţin sigiliul carităţii, deoarece s-a preocupat
de marginalizaţii societăţii de atunci. Papa întâlnind oaspeţii Micii Case va vedea
miracolul carităţii şi acolo îi avem pe călugări, numeroasele călugăriţe care îşi
dedică viaţa slujirii săracilor. Nu degeaba Cottolengo spunea: săracii şunt stăpânii
noştri deoarece în ei noi trebuie să-l slujim pe Isus.