S-a deschis la Málaga al VIII-lea Congres european asupra migraţiilor promovat de Consiliul Conferinţelor Episcopale ale Europei

(RV - 27 aprilie 2010) S-a deschis marţi după amiază, 27 aprilie, la Málaga în Spania, al VIII-lea Congres european asupra migraţiilor promovat de CCEE, Consiliul Conferinţelor Episcopale ale Europei şi care va dura până sâmbătă 1 mai. Tema aleasă pentru întâlnirea din acest an este „Europa persoanelor în mişcare. Depăşirea temerilor. Trasarea perspectivelor”. Obiectivul este acela de a aprofunda fenomenul migrator în lumina efectelor sale asupra familiei, parohiei şi societăţii. Congresul a fost prezentat marţi dimineaţă la Madrid.

Participă la lucrări circa 100 de delegaţi ai Conferinţelor episcopale din Europa reprezentând episcopi, directori naţionali pentru pastorala migranţilor, operatori pastorali şi reprezentanţi ai societăţii civile şi lumii politice.

La întâlnire intervine şi preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor, arhiepiscopul Antonio Maria Vegliò .

Din România intervine PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, care miercuri 28 aprilie în cursul după amiezii introduce tema despre familie: „Valoare şi concepţie despre căsătorie şi familie în raport cu trei ambiente de viaţă: Copii şi educaţie; Îmbătrânirea în migraţie; Consecinţe sociale şi politice ale căsătoriilor bi-naţionale şi inter-religioase: un efect al migraţiilor”.

Despre problematicele identificate în timpul conferinţei de presă în capitala spaniolă, să-l ascultăm pe părintele Duarte Acunha, portughez, secretar general al CCEE, contactat de redacţia noastră centrală.
• A fost subliniat faptul că Congresul şi angajarea Bisericii în domeniul imigraţiei văd în migranţi valoarea şi demnitatea persoanelor, atât atunci când este vorba de aspectul politic cât cel pastoral. În orice împrejurare, trebuie să se aibă ca punct de plecare persoana, nu numai fenomenul general al migraţiilor. Un al doilea aspect, bine evidenţiat, este că misiunea de primire a Bisericii trebuie să se bazeze pe înţelegerea diferenţelor culturale pentru valorizarea unor asemenea diversităţi.

S-a remarcat că creştinii au responsabilitatea de a susţine migranţii şi de a face să pătrundă mesajul evanghelic al primirii şi în politică şi economie. Cum se traduce această responsabilitate în Europa, marcată încă de prejudecăţi şi discriminări?
• Imigraţii sunt, de obicei, primiţi, chiar dacă există atâtea probleme. Există o întreagă provocare încă de înfruntat pentru Europa. O problemă pe care Biserica prin cuvântul ei, dar poate şi prin structurile sale, precum parohia, caută să rezolve contribuind la înţelegerea ei. Caută să arate că imigraţii sunt persoane şi deci trebuie recunoscute şi primite. Însă primirea înseamnă şi a înţelege pe cât este posibil că acceptarea imigranţilor trebuie să aibă loc într-un cadrul legal. Există prin urmare un raport ce trimite la raţiunea politică. Aceasta nu este atribuţia Bisericii, chiar dacă Biserica trebuie să amintească marile principii care stau la baza politicii.

În alte cuvinte, trebuie înţeles că adevăratele centre de primire sunt şi familia, parohia, societatea?
• Aceasta este realitatea socială. Centrele de primire nu pot fi decât mici ghetouri. Trebuie promovată unitatea familială, posibilitatea familiilor de a se reuni. Problema imigraţilor foarte adesea este că familiile sunt nevoite să fie divizate, deoarece nu pot imigra ambii părinţi sau pentru că fiii rămân în ţara de origine. Este apoi cerinţa de a primi familia când este vorba de celebrarea credinţei, de modul specific de a se ruga. Iubirea este forţa capabilă să unească şi să rezolve cu bine fenomenul migrator conform dreptăţii. Iubirea familială este capabilă să reconstruiască societatea.