Curs de exorcism şi rugăciune de eliberare la Ateneul Regina Apostolorum din Roma

(RV - 22 aprilie 2010) Se desfăşoară la Ateneul Pontifical „Regina Apostolorum” din Roma, al cincilea curs pe tema „Exorcism şi rugăciune de eliberare”. Evenimentul care înfruntă fenomenul satanismului şi al sectelor, este deschis atât preoţilor cât şi laicilor. Redacţia noastră centrală a stat de vorbă cu unul dintre relatori, părintele Gabriele Nanni, fost exorcist în diecezele italiene de Teramo şi L’Aquila, şi consultant al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.
 
Prima întrebare este dacă există o suficientă cunoaştere în tema exorcismului:
• În mod normal, nu. Exorcismul este confundat adesea de mass-media cu alte lucruri şi prezentat drept altceva. Mijloacele de comunicare folosesc cuvântul în mod diferit şi se crede că este vorba, simplu, de a înfrunta răul cu orice fel de forţă, chiar privată, acolo unde nu intră în acţiune, în general, elementul Unicului care a învins răul, adică pe diavol, care este Isus Cristos prin intermediul Crucii, Patimii şi Învierii sale. Acest fapt este foarte confuz şi lipseşte în conştiinţa multora, din afara dar, mult şi înăuntrul Bisericii, între credincioşii noştri obişnuiţi.

Deci vreţi să subliniaţi că vorbind despre exorcism nu se riscă a băga spaima în credincioşi, de a transmite o viziune lipsită de speranţa vieţii creştine, ci cu totul altceva…
• Eu aş zice tocmai contrar: deoarece adesea ies la iveală soluţii fără speranţă. În schimb, exorcismul este chiar exercitarea biruinţei lui Cristos realizată în acel moment asupra acelei persoane, pentru acea persoană, ca ea să fie eliberată de puterea diavolului, victorie repurtată de Cristos pe Cruce dar care devine actuală, este actualizată pentru acea persoană în momentul în care este exercitată această putere a Bisericii.

Diavolul nu este un simbol sau o metaforă a răului în lume, este ceva mai mult. Ce este?
• Diavolul este o persoană, înţelegând prin aceasta un individ foarte precis, deşi de natură spirituală, dar este o persoană. Aşa cum şi Catehismul Bisericii Catolice învaţă: când în rugăciunea ’Tatăl nostru’ spunem, ci ne mântuieşte de cel rău’, prin rău se înţelege Cel Viclean, o persoană. Dacă ar fi un simbol, credinţa creştină, victoria lui Cristos ar fi simplu o acţiune terapeutică ce s-ar putea înfăptui la un nivel sociologic şi psihologic, în timp ce aici este o luptă a binelui şi răului, nu simbolizate ci concrete.

Când şi pentru ce diavolul îl atacă pe om?
• Diavolul este duşmanul omului, este duşman al lui Dumnezeu, este ucigaş de la început: deci îl atacă pe om în diferite feluri. Cel obişnuit - care nu este cel mai puţin periculos dar cel mai frecvent şi răspândit - este acela de a-l face să cadă în ispită, în păcat. Apoi există metodele extraordinare pe care el le foloseşte; aceste vexaţiuni şi posesii care sunt în cea mai mare parte a cazurilor rodul sau al unui pact cu el - idolatrie, satansim - sau, cel mai adesea, persoanele sunt victime ale unor rituri satanice şi asaltate cu putere de diavol prin intermediul voinţei unei persoane, aliată cu diavolul. Aici se petrece un mister de nelegiuire cutremurător, unde libertatea umană este asociată cu puterea unui învins spiritual, care este satana, dar care prin intermediul libertăţii umane poate da o lovitură mai lungă prin intermediul unui om împotriva fratelui său.

Aici serviciul audio: