Planul de iubire al lui Dumnezeu este mai mare decât furtunile şi naufragiile: Papa la audienţa generală dedicată călătoriei apostolice în Malta. Apel asupra imigraţilor

(RV - 21 aprilie 2010) Papa a dedicat cateheza ţinută la audienţa generală de miercuri în Piaţa San Pietro recentei sale călătorii în Malta din 17-18 aprilie subliniind că planul de iubire al lui Dumnezeu este mai mare decât furtunile şi naufragiile. Pontiful a reparcurs etapele pelerinajului, a mulţumit poporului maltez pentru primirea călduroasă şi extraordinară, a subliniat tradiţia creştină a insulei graţie căreia în ţară nu au fost introduse divorţul şi avortul, a amintit întâlnirea cu victimele abuzurilor, a vorbit despre chestiunea imigraţilor, a reevocat apelul său către tinerii maltezi chemaţi la fel ca Sfântul Paul „să descopere frumuseţea iubirii lui Dumnezeu dăruită nouă în Isus Cristos.

Episcopul Romei a invitat credincioşii să îmbrăţişeze misterul Crucii şi să fie învingători tocmai în încercări şi tribulaţii şi să nu le fie teamă de „furtunile” vieţii, şi nici chiar de naufragii, deoarece planul de iubire al lui Dumnezeu este mai mare şi decât furtunile şi naufragiile”.

Propunem în întregime cateheza aşa cum a fost expusă de Pontif. Să-l ascultăm:
• Dragi fraţi şi surori, aşa cum ştiţi, sâmbăta şi duminica trecută am făcut o călătorie apostolică în Malta, asupra căreia aş vrea să mă opresc pe scurt. Ocazia vizitei mele pastorale a fost cea de-a 1950 aniversare a naufragiului apostolului Paul pe coastele arhipelagului maltez şi a permanenţei sale în acele insule timp de circa trei luni. Este un eveniment situabil în jurul anului 60 şi povestit cu lux de amănunte în cartea Faptele Apostolilor cap. 27-28.

Cum i s-a întâmplat Sfântului Paul, şi eu am experimentat primirea călduroasă a maltezilor - într-adevăr extraordinară - şi pentru aceasta exprim din nou recunoştinţa mea cea mai vie şi cordială preşedintelui Republicii, guvernului şi autorităţilor de Stat, şi mulţumesc fratern episcopilor ţării, împreună cu toţi cei care au colaborat să pregătească această sărbătorească întâlnire între succesorul lui Petru şi populaţia malteză. Istoria acestui popor de aproape două mii de ani este inseparabilă de credinţa catolică, care caracterizează cultura şi tradiţiile sale: se spune că în Malta sunt 365 de biserici, „una pentru fiecare zi din an”, un semn vizibil al acestei credinţe profunde.

Totul a început cu acel naufragiu: după ce a mers în derivă timp de 14 zile, mânată de vânturi, nava care îl transporta la Roma pe apostolul Paul şi multe alte persoane a eşuat pe un banc de nisip al Insulei Malta. De aceea, după întâlnirea foarte cordială cu preşedintele Republicii, în capitala La Valletta - care a avut frumosul cadru al salutului vesel a mulţi băieţi şi fete - m-am dus imediat în pelerinaj la aşa-zisa „Grota Sfântului Paul”, de la Rabat, pentru un moment intens de rugăciune. Acolo am putut saluta şi un numeros grup de misionari maltezi.

A mă gândi la acel mic arhipelag din centrul Mediteranei, şi la felul în care a ajuns acolo sămânţa Evangheliei, suscită un sens de mare stupoare pentru planurile misterioase ale Providenţei divine: îmi vine spontan să-i mulţumesc Domnului şi Sfântului Paul, care, în mijlocul acelei furtuni violente, şi-a menţinut încrederea şi speranţa şi le-a transmis şi tovarăşilor săi de călătorie. Din acel naufragiu, sau, mai bine, din permanenţa succesivă a lui Paul în Malta, s-a născut o comunitate creştină plină de fervoare şi solidă, care după două mii de ani este mai departe fidelă Evangheliei şi se sforţează să o conjuge cu complexele chestiuni ale epocii contemporane.
• Acest lucru, fireşte, nu este mereu uşor, nici scontat, dar populaţia malteză ştie să găsească în viziunea creştină despre viaţă răspunsurile la noile provocări. Un semn al acestei situaţii este, de exemplu, faptul de a fi menţinut tare respectul profund pentru viaţa încă nenăscută şi pentru sacralitatea căsătoriei, alegând să nu introducă avortul şi divorţul în orânduirea juridică a ţării.

De aceea, călătoria mea avea scopul de a întări în credinţă Biserica care este în Malta, o realitate foarte vioaie, bine închegată şi prezentă în teritoriu, în Malta şi Gozo. Toată această comunitate şi-a dat întâlnire la Floriana, în Piaţa Depozitelor de Grâne, în faţa Bisericii Sfântul Publiu, unde am celebrat Sfânta Liturghie, participată cu mare fervoare.
• A fost pentru mine motiv de bucurie, şi chiar de mângâiere să simt căldura acelui popor care dă impresia unei mari familii, unită de credinţă şi de viziunea creştină a vieţii.

 
• După celebrare, am dorit să întâlnesc câteva persoane, victime de abuzuri din partea unor exponenţi ai Clerului. Am împărtăşit cu ei suferinţa şi, cu emoţie, m-am rugat cu ei, asigurându-le acţiunea Bisericii.

Dacă Malta dă sensul unei mari familii, nu trebuie să ne gândim că, din cauza configuraţiei sale geografice, este o societate „izolată” de lume. Nu este aşa, şi se vede aceasta, de exemplu, din contactele pe care Malta le întreţine cu diferite ţări şi din faptul că în multe naţiuni se află preoţi maltezi. De fapt, familiile şi parohiile Maltei au ştiut să educe muţi tineri în simţul lui Dumnezeu şi al Bisericii, încât mulţi dintre ei au răspuns generos la chemarea lui Isus şi au devenit preoţi. Între aceştia, numeroşi ai îmbrăţişat sarcina misionară ad gentes - la cei cărora nu le-a fost încă predicată Evanghelia -, în teritorii îndepărtate, moştenind spiritul apostolic care îl mâna pe Sfântul Paul să poarte Evanghelia acolo unde încă nu ajunsese. Acesta este un aspect pe care bucuros l-am amintit, şi anume că „credinţa se întăreşte atunci când este oferită altora” (Encic. Redemptoris missio, 2). Pe trunchiul acestei credinţe, Malta s-a dezvoltat şi acum se deschide diferitelor realităţi economice, sociale şi culturale, cărora le oferă un aport preţios.

Este clar că Malta a trebuit adesea să se apere în decursul secolelor - şi se vede aceasta din fortificaţiile ei. Poziţia strategică a micului arhipelag atrăgea bineînţeles atenţia diferitelor puteri politice şi militare. Şi cu toate acestea, vocaţia cea mai profundă a Maltei este cea creştină, adică vocaţia universală la pace!
• Renumita cruce de Malta, pe care toţi o asociază acelei naţiuni, a fluturat de atâtea ori în mijlocul unor conflicte şi dispute; dar, mulţumim lui Dumnezeu, nu şi-a pierdut niciodată semnificaţia autentică şi perenă: este semnul iubirii şi reconcilierii, şi aceasta este adevărata vocaţie a popoarelor care primesc şi îmbrăţişează mesajul creştin!

Răscruce naturală, Malta este în centrul rutelor de migraţiune: bărbaţi şi femei, ca odinioară Sfântul Paul, ajung pe coastele malteze, uneori mânaţi de condiţii de viaţă foarte grele, de violenţe şi persecuţii, şi aceasta comportă, natural, probleme complexe pe plan umanitar, politic şi juridic:
• Probleme care au soluţii nu uşoare, dar de căutat cu perseverenţă şi tenacitate, concentrând intervenţiile la nivel internaţional. Aşa e bine să se facă în toate naţiunile care au valorile creştine în rădăcinile Cartelor lor Constituţionale şi culturilor lor.

Provocarea de a conjuga în complexitatea de azi validitatea perenă a Evangheliei este fascinantă pentru toţi, dar în special pentru tineri. Noile generaţii, de fapt, o simt în mod mai puternic, şi de aceea am voit ca şi în Malta, în ciuda scurtei durate a vizitei mele, să nu lipsească întâlnirea cu tinerii. A fost un moment de profund şi intens dialog, făcut şi mai frumos încă de ambientul în care s-a desfăşurat - portul din La Valletta - şi de entuziasmul tinerilor. Lor nu puteam să nu le amintesc experienţa din tinereţe a Sfântului Paul: o experienţă extraordinară, unică, şi totuşi capabilă să vorbească noilor generaţii din orice epocă, pentru acea radicală transformare urmată după întâlnirea cu Cristos Înviat.
• Am privit deci la tinerii din Malta ca la potenţialii urmaşi ai aventurii spirituale a Sfântului Paul, chemaţi ca şi el să descopere frumuseţea iubirii lui Dumnezeu dată nouă în Isus Cristos; să îmbrăţişeze misterul Crucii; să fie învingători tocmai în încercări şi tribulaţii, să nu le fie teamă de „furtunile” vieţii, şi nici chiar da naufragii, deoarece planul de iubire al lui Dumnezeu este mai mare şi decât furtunile şi naufragiile.

Dragi prieteni, acesta, în rezumat, a fost mesajul pe care l-am purtat Maltei. Dar, cum spuneam, a fost atât de mult ceea ce eu însumi am primit de la acea Biserică, de la acel popor binecuvântat de Dumnezeu, care a ştiut să colaboreze cum se cuvine cu harul său. Prin mijlocirea apostolului Paul, a Sfântului George Preca, preot, prim sfânt maltez, şi a Fecioarei Maria, pe care credincioşii din Malta şi Gozo o venerează cu atâta devoţiune, să poată înainta mereu în pace şi prosperitate.

Terminată cateheza dedicată călătoriei apostolice în Malta, Papa a expus un rezumat al ei în principalele limbi de largă circulaţie europeană şi a adresat saluturi particulare şi în diferite alte limbi.

La sfârşit, a adresat un cordial salut pelerinilor de limba italiană, cum mare gratitudine - a spus - pentru afecţiunea şi credinţa lor. În special a salutat parohii şi ceilalţi preoţi din dieceza de Roma, însoţiţi de cardinalul Agostino Vallini şi episcopii auxiliari, întorşi din pelerinajul făcut la Ars în Franţa, promovat cu ocazia Anului Sfintei Preoţii: Dragi preoţi romani, vă mulţumesc pentru prezenţa voastră, semn de afecţiune şi de apropiere spirituală.
• Folosesc ocazia pentru a exprima stima şi via mea recunoştinţă vouă şi preoţilor care în toată lumea se dedică cu zel apostolic slujirii poporului lui Dumnezeu, mărturisind iubirea lui Cristos. După exemplul Sfântului Ioan Maria Vianney, să fiţi păstori răbdători şi dedicaţi binelui sufletelor.

 
A salutat postulantele şi novicele participante la întâlnirea promovată de Uniunea Superioarelor Majore Italiene cu urarea ca în fiecare să crească dorinţa de a-l sluji cu bucurie pe Isus şi Evanghelia.

A salutat de asemenea elevii de orice ordin şi grad şi i-a încurajat să persevereze în mărturia creştină în lumea şcolii. Papa a avut un gând special pentru ceilalţi tineri, pentru bolnavi şi pentru cei recent căsătoriţi. A amintit că cuminica viitoare, a patra a timpului pascal, Duminica Bunului Păstor, se celebrează Ziua de rugăciune pentru vocaţii. Pontiful a formulat urarea ca tinerii să afle în dialogul cu Dumnezeu răspunsul lor personal la planul său de iubire. I-a invitat pe bolnavi să-şi ofere suferinţele pentru ca să încolţească şi să se dezvolte numeroase şi sfinte vocaţii. Iar pe cei recent căsătoriţi i-a îndemnat să tragă din rugăciunea zilnică forţa pentru a construi o adevărată familie creştină.

Ca de obicei la încheierea audienţei, Episcopul Romei a intonat rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi a invocat peste toţi cei prezenţi binecuvântarea apostolică de care pot benefica şi cei care în spirit de credinţă o primesc la radio sau televiziune.

Aici serviciul audio: