Bernard Francisc de Hoyos proclamat Fericit la Valladolid: preot iezuit, a răspândit în Spania devoţiunea faţă de Preasfânta Inimă a lui Isus

(RV – 18 aprilie 2010) Între aprilie şi iunie, Biserica va proclama şapte noi Fericiţi. Primul dintre aceştia este Bernard Francisc de Hoyos (1711-1735), preot din Societatea lui Isus. A murit prematur, la vârsta de 24 de ani, după ce s-a îmbolnăvit de tifos. Duminică, 18 aprilie, Sfânta Liturghie de Beatificare, prezidată în catedrala din Valladolid, în Spania, de arhiepiscopul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.
Misiunea Fericitului Francisc de Hoyos a fost aceea de a răspândi în Spania devoziunea faţă de Preasfânta Inimă a lui Isus.

Ereditatea pe care ne-o lasă este un patrimoniu de o valoare inestimabilă. Viaţa sa dă mărturie despre faptul că toţi oamenii pot afla adevărata bogăţie dacă privesc la cele de Sus şi nu doar la cele de pe pământ, după cum ni se aminteşte în Evanghelia după Sfântul Matei.

„Împărăţia Cerurilor este asemenea unei comori ascunse într-un ogor. Într-o zi, un om o descoperă. Îndată o ascunde la locul ei şi, plin de bucurie, vinde tot ce are, pentru a cumpăra acea bucată de pământ”.

Şi Bernard Francisc de Hoyos a aflat această comoară, „comoară ascunsă” în inima lui Isus.
În jurnalul său este notat momentul în care i s-a schimbat viaţa:
„Am simţit în sufletul meu ceva extraordinar, intens, plăcut, dar nu impetuos şi de aceea am mers imediat în faţa Domnului prezent în Preasfântul Sacrament pentru a mă oferi Inimii sale, pentru a coopera – cel puţin cât puteam – prin rugăciune, la răspândirea cultului său”.

Spiritualitatea Preasfintei Inimi a lui Isus a fost pentru Bernard de Hoyos o trăire de rugăciune intensă şi de caritate, cum subliniază arhiepiscopul Angelo Amato:
• „Punând inima sa alături de inima lui Isus, el devine un serafim înflăcărat de caritate. A asculta bătaia inimii lui Isus înseamnă a vorbi cu Isus şi a lua adevăr de la cel care este Adevărul în persoană. Fericitul Bernard Francisc de Hoyos îi îndemna de confraţii lui, dar şi pe toate persoanele consacrate din lume să trăiască o existenţă virtuoasă, a cărei concretă posibilitate este fruct al harului, care provine de la Împăcare şi Euharistie. Înainte de a muri, la 24 de ani, ultimele sale cuvinte au fost: „O, cât este de frumos să locuieşti în Preasfânta Inimă a lui Isus!”

Aici serviciul audio: