Benedict al XVI-lea la Audienţa Generală: preotul să vestească Adevărul Evangheliei, nu ideile sale

(RV – 14 aprilie 2010) În acest timp, marcat de confuzie privind alegerile fundamentale, preotul este chemat să vestească Adevărul Evangheliei. Aceasta este îndemnul lui Benedict al XVI-lea conţinut în cateheza Audienţei Generale de miercuri dimineaţă, din piaţa „Sfântul Petru”.
Episcopul Romei – care a revenit în Vatican marţi după-amiază, după câteva zile de odihnă la rezidenţa din Castel Gandolfo – s-a oprit asupra îndatoririi Bisericii de a învăţa, îndatorire exercitată de preot.
Climatul din piaţa „San Pietro” era unul de specială bucurie, cu urări ale credincioşilor adresate Episcopului Romei pentru aniversarea – pe 16 aprilie – a 83 de ani.

Salutându-i pe pelerinii veniţi din Polonia, Succesorul lui Petru a reînnoit sentimentele sale de apropiere sufletească faţă de victimele recentului accident aviatic în care şi-a pierdut viaţa şi preşedintele polonez.

Cateheza Papei s-a axat pe ministerul preoţiei şi în special pe învăţarea adevărurilor de credinţă. O misiune – a subliniat – deosebit de urgentă mai ales în zilele noastre.

• „Trăim într-o mare confuzie privind alegerile fundamentale din viaţa noastră, privind viziunea asupra lumii, asupra originilor sale, privind direcţia spre care ne îndreptăm, referitoare la ce trebuie să facem pentru a face bine, la cum să trăim, la valorile cu adevărat pertinente … Asupra tuturor acestor aspecte există multe filosofii contrastante, care apar şi dispar, şi se creează o confuzie privind deciziile fundamentale, privind modul de viaţă, pentru că nu mai cunoaştem înţelesul a ce suntem, de ce existăm şi încotro ne îndreptăm”.

În această situaţie, a continuat Papa, ne vine în ajutor Domnul care a avut compasiune pentru popor, pentru oiţele fără păstor care-l urmau în deşert. Domnul a interpretat Cuvântul lui Dumnezeu. „El însuşi – a adăugat – este Cuvântul lui Dumnezeu şi a indicat direcţia. Şi aceasta este funcţiunea „in persona Christi” („în persoana lui Cristos”) a preotului:

• „A face prezent Cuvântul lui Dumnezeu, Lumina care este Cristos în confuzia şi dezorientarea din timpurile noastre. Aşadar, preotul nu învaţă idei proprii, nu învaţă o filozofie inventată de el sau care-i place lui; preotul nu vorbeşte „de la sine” şi nu vorbeşte „pentru sine”, pentru a-şi crea admiratori sau un partid propriu. Nu vorbeşte despre lucruri proprii, despre propriile invenţii, despre confuzia tuturor filosofiilor. Preotul învaţă în numele lui Cristos prezent, propune Adevărul care este însuşi Cristos, Cuvântul Său, Modul Său de a trăi, de a merge mai departe”.

Preoţia înseamnă a fi cufundaţi în adevăr, a subliniat încă o dată Benedict al XVI-lea. Şi, în contextul Anului Sacerdotal, a amintit că preotul este chemat să vestească Cuvântul lui Dumnezeu, Adevărul care mântuieşte şi în timpuri dificile, precum cele actuale.

• „Glasul preotului, nu de puţine ori ar putea părea „glasul unuia care strigă în pustiu” (Mc 1,3), dar tocmai în aceasta constă forţa sa profetică: în a nu fi niciodată omologat, nici omologabil nici unei culturi sau mentalităţi dominante, ci în a arăta unica noutate capabilă să realizeze o autentică şi profundă reînnoire a omului, şi anume că Cristos este Cel Viu, Dumnezeu aproape, Dumnezeu care intervine în viaţa şi pentru viaţa lumii şi care ne dă Adevărul, modul de a trăi”.

Preotul – continuă reflecţia Episcopului Romei – nu trebuie să aibă pretenţia de a impune propriul adevăr, ci umilinţa şi cu fericita certitudine a celor care au întâlnit Adevărul, au fost într-atât de cuprinşi şi de transformaţi, încât nu pot să nu-l vestească. Nimeni nu-şi poate acorda sieşi preoţia – a spus Benedict al XVI-lea – şi nici nu o poate căuta de la sine; preoţia este în schimb „un răspuns la chemarea Domnului, la voinţa sa, pentru a deveni vestitori nu ai unui adevăr personal, dar a adevărului Domnului”. Papa i-a îndemnat pe preoţi să privească cu încredere la exemplul Sfântului Ioan Maria Vianney, despre care spune:

• „Era un om de o mare înţelepciune şi forţă eroică în a rezista presiunilor culturale şi sociale din timpul său pentru a putea conduce suflete la Dumnezeu: simplitatea, fidelitatea şi promptitudinea erau caracteristici esenţiale ale modului său de a predica, reflectând transparenţa credinţei şi sfinţeniei sale.
Poporul creştin era edificat şi, aşa cum se întâmplă cu maeştrii autentici din orice timp, recunoştea lumina Adevărului”.