Papa la rugăciunea "Regina Coeli": Misiunea Bisericii este aceea de a purta tuturor realitatea bucuroasă a iubirii milostive a lui Dumnezeu

(RV - 11 aprilie 2010) În duminica a doua a Paştelui numită încă din antichitatea creştină „in albis”, redenumită în anul 2000 şi Duminica „Divinei Milostiviri”, papa Benedict al XVI-lea, aflat la Castel Gandolfo, a recitat antifonul marian pascal „Regina Coeli” împreună cu pelerinii reuniţi la amiază în curtea interioară a reşedinţei pontificale. Vizita lui Isus Înviat la ucenicii săi, nu se mărgineşte la spaţiul Cenaclului, dar merge dincolo, pentru ca toţi oamenii să poată primi darul păcii şi al vieţii cu „Suflul creator”.

Comentând Evanghelia despre episodul arătării lui Isus înviat necredinciosului Toma, papa Benedict a spus atitudinea condescendentă a lui Dumnezeu ne permite să tragem profit chiar şi din necredinţa lui Toma şi nu numai de la ucenicii credincioşi. De fapt, atingând rănile Domnului, ucenicul şovăitor vindecă nu doar propria neîncredere, dar şi pe a noastră.

În două rânduri Papa a exprimat mâhnirea sa profundă pentru victimele accidentului aviatic care a lovit naţiunea polonă dând asigurarea rugăciunii şi apropierii sale spirituale. A menţionat inaugurarea Expunerii Giulgiului de la Torino şi a salutat pelerinii reuniţi la Roma în Duminica Divinei milostiviri.

Iată, în ordine alocuţiunea şi apelurile Pontifului:

Iubiţi fraţi şi surori,

Duminica de azi încheie Octava Paştelui, ca o singură zi „făcută de Domnul”, marcată cu distinctivul Învierii şi bucuriei ucenicilor în a-l vedea pe Isus. Încă din antichitate această duminică este numită „in albis”, de la numele latin „alba” dat hainei albe pe care neofiţii o îmbrăcau la Botez în noaptea Paştelui şi o depuneau după opt zile. Venerabilul Ioan Paul al II-lea a dedicat această duminică Divinei Milostiviri, cu ocazia canonizării sorii Maria Faustina Kowalska, pe 30 aprilie 2000.

De îndurare şi bunătate divină este bogată pagina Evangheliei Sfântului Ioan (20,19-31) din această Duminică. În ea se povesteşte că Isus, după Înviere, i-ai vizitat pe ucenicii săi, trecând prin uşile închise ale Cenaclului. Sfântul Augustin explică cum „uşile închise nu au împiedecat intrarea acelui trup în care locuia dumnezeirea. Acela care născându-se lăsase neatinsă fecioria mamei a putut intra în cenaclu cu uşile închise” (In Ioh. 121,4: CCL 36/7,667); şi Sfântul Grigore cel Mare adaugă că Răscumpărătorul nostru s-a prezentat, după Învierea sa, cu un trup de natură incoruptibilă şi palpabilă, dar într-o stare de glorie (Cf Hom. in Evang., 21,1: CCL 141,219). Isus arată semnele pătimirii, până la a-i da posibilitatea necredinciosului Toma să le atingă. Cum este posibil, însă, ca un ucenic să poată dubita? În realitate, condescendenţa divină ne permite să tragem profit chiar şi din necredinţa lui Toma pe lângă cel de la ucenicii credincioşi. De fapt, atingând rănile Domnului, ucenicul şovăitor vindecă nu numai propria neîncredere, dar şi pe a noastră.

Vizita Celui Înviat nu se mărgineşte la spaţiul Cenaclului, dar merge dincolo, pentru ca toţi să poată primi darul păcii şi al vieţii cu „Suflul creator”. Într-adevăr, de două ori Isus l-a zis ucenicilor: „Pacea să fie cu voi!” şi a adăugat: „După cum m-a trimis pe mine Tatăl, la fel vă trimit şi eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: "Primiţi pe Duhul Sfânt; cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”. Aceasta este misiunea Bisericii asistată în mod peren de Mângâietorul: să poarte tuturor vestea cea bună, realitatea bucuroasă a Iubirii îndurătoare a lui Dumnezeu, „pentru ca - cum spune Sfântul Ioan - să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi prin credinţa voastră să aveţi viaţă în numele lui” (20,31).

În lumina acestui cuvânt, încurajez, în special, pe toţi păstorii să urmeze exemplul Sfântului Paroh de Ars, care „în timpul său, a ştiut să transforme inima şi viaţa atâtor persoane, căci a reuşit că le facă să perceapă iubirea îndurătoare a Domnului. Este nevoie urgentă şi în timpul nostru de o asemenea veste şi de o mărturie similară a adevărului Iubirii” (Scrisoare de proclamare a Anului Sfintei Preoţii). În acest mod îl vom face din ce în ce mai familiar şi apropiat pe Acela pe care ochii noştri nu l-au văzut, dar despre a cărui nemărginită Milostivire avem absolută certitudine.

Fecioarei Maria, Regina Apostolilor, îi cerem să susţină misiunea Bisericii, şi o invocăm tresăltând de bucurie: Regina Coeli…Bucură-te, Regină a Cerului!

După recitarea antifonului marian pascal, papa Benedict a exprimat mâhnirea sa şi a asigurat rugăciunea de pomenire pentru victime şi de sprijin pentru naţiunea poloneză lovită de tragicul accident aviatic. A amintit inaugurarea Expunerii Giulgiului la Torino unde se va duce personal pe 2 mai; a salutat pelerinii sosiţi la Roma pentru Duminica Divinei Milostiviri.
 
Iată cuvintele Papei:
„Aşa cum toţi ştiţi, ieri s-a verificat tragicul accident aviatic la Smolensk în care au murit preşedintele Poloniei, Domnul Lech Kaczynski, soţia, diferite autorităţi ale Statului polonez şi toată suita, inclusiv arhiepiscopul Ordinar Militar. Exprimând profunda mea mâhnire, asigur din inimă rugăciunea de pomenire pentru victime şi de sprijin pentru iubita Naţiune polonă”.

„Ieri a început la Torino solemna expunere a Giulgiului sacru. Şi eu, cu voia Domnului, mă voi duce să-l venerez pe 2 mai anul acesta. Mă bucur pentru acest eveniment, care încă o dată suscită o vastă mişcare de pelerini, dar şi studii, reflecţii şi mai presus de toate o extraordinară rechemare spre misterul suferinţei lui Cristos. Urez ca acest act de veneraţie să-i ajute pe toţi să caute Faţa lui Dumnezeu, care a fost aspiraţia intimă a apostolilor, la fel ca şi a noastră”

„Adresez un salut special pelerinilor reuniţi la Roma cu ocazia Duminicii de azi a Divinei Milostiviri. Binecuvântez pe toţi din inimă, în special pe animatorii Centrului de Spiritualitate „Santo Spirito in Sassia”: fie ca imaginea lui Isus Îndurător, dragi prieteni, să strălucească în voi, în viaţa voastră”!”

Au urmat saluturile în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană.

Salutând pelerinii polonezi Pontiful a spus: „Am aflat cu profundă durere ştirea morţii tragice a domnului Lech Kaczynski, preşedintele Poloniei, a soţiei şi persoanelor care îi însoţeau. Au murit în călătoria la Katyn, locul supliciului a mii de ofiţeri militari polonezi asasinaţi în urmă cu 70 de ani. Încredinţez pe toţi Stăpânului îndurător al vieţii. O fac unindu-mă cu pelerinii reuniţi la sanctuarul din Lagiewniki şi cu toţi devoţii Milostivirii lui Dumnezeu din întreaga lume.

În italiană a salutat în special pelerinii prezenţi la castel Gandolfo dar şi în Piaţa Sfântul Petru; numeroşii tinerii din UNITALSI - Uniunea Naţională Italiană pentru Transportul Bolnavilor la Lourdes şi Sanctuare Internaţionale, pe care i-a încurajat în activitatea lor de voluntariat; Uniunea Apostolatului Catolic, întemeiată de un mare preot roman, Sfântul Vincenţiu Pallotti; Mişcarea Iubirii Familiale, ai cărei membri au vegheat noaptea aceasta în rugăciune pentru Papa şi pentru Biserică - Mulţumesc! -; Confreriile „Le Misericordie” din Italia, care traduc milostivirea evanghelică în serviciu social; adolescenţii care se pregătesc la sacramentul Mirului şi în fine locuitorii din Castel Gandolfo. Tuturor le-a spus „Duminică plăcută”.

Aici versiunea prescurtată audio: