Noi expresii de solidaritate cu Benedict al XVI-lea: atacat, pentru că afirmă existenţa
adevărului
RV 05 apr 2010.Continuă, din întreaga lume,
urările de Paşti adresate papei Benedict al XVI-lea împreună cu expresiile
de solidaritate şi afecţiune după atacurile din aceste zile pe fondul abuzurilor
comise de unii membri ai clerului.
Simpli credincioşi, reprezentanţi ai
culturii, oameni de credinţă şi mulţi alţii, şi-au manifestat afecţiunea şi apropierea
faţă de Sfântul Părinte. Deşi afecţiunea faţă de Papa nu are onoarea de a fi pusă
în prima pagină, marchează, totuşi un important contrast faţă de insistenta campanie
de calomnii, care nu urmăreşte preoţii vinovaţi de abuz ci persoana lui Benedict al
XVI-lea, şi aceasta, în ciuda eforturilor sale de a combate "murdăria din Biserică".
E o campanie care se prezintă mai ciudată şi paradoxală dacă se citeşte Raportul
administraţiei americane din 2008 despre abuzurile în dauna minorilor: mai mult
de 64%, sunt comise de părinţii copiilor, rude sau convieţuitori, iar circa 10% din
copii sunt victime ale pedofiliei la şcoală. În ce priveşte preoţii catolici implicaţi,
estimările nu depăşesc un procentaj de 0,03% (zero virgulă zero trei la sută). Arhiepiscopul
de Paris, card. André Vingt-Trois a spus că e o campanie de denigrare cu obiectivul
de a păta imaginea Sfântului Părinte: dacă s-ar scoate la suprafaţă
toate cazurile de pedofilie din Franţa în ultimii cincizeci de ani, s-ar putea face
o lungă listă a ororilor dar în care preoţii ar reprezenta o minoritate irelevantă.
Pentru intelectualul american George Weigel, intervievat de cotidianul italian
La Stampa, Papa este ţinta atacurilor pentru că are curajul de a
vorbi despre adevăr, în timp "forţe puternice în Occident", neagă existenţa
adevărului. Biserica apără dreptatea iar prima formă de dreptate
este dreptul la viaţă, apără familia întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o
femeie. În acest fel, unii văd în greşelile unor fii ai Bisericii, ocazia de a distruge
învăţătura Bisericii, eliminând-o din dezbaterea publică despre temele cruciale, pentru
a nu mai aminti apoi de avocaţi fără scrupule care caută să pună resursele Bisericii
la îndemâna tribunalelor civile. În acest atacuri, Weigel afirmă şi participarea unor
elemente catolice care urmăresc schimbarea practicii cu privire la celibatul preoţilor,
accesul femeilor la preoţioa ministerială şi diminuarea autorităţii episcopilor.
"Creştinofobia
este în creştere", afirmă arhiepiscopul italian Bruno Forte. Se ştie de acum,
dar nu se recunoaşte public, faptul că creştinii sunt grupul religios cel mai persecutat
la nivel mondial: circa 200 de milioane de creştini sunt victime ale atacurilor şi
discriminărilor din motive religioase. În Occident, indignarea izbucneşte pentru atâtea
lucruri, mărunte sau importante, sau prezentate ca atare, dar s-a văzut o reacţie
foarte slabă la cazul creştinului ars de viu în Pakistan sau al celor şapte creştini
răstigniţi în Sudan sau al zecilor de ucideri selectate din Irak sau India. Arhiepiscopul
de Trieste, mons. Giampaolo Crepaldi, a subliniat că era de aşteptat ca aceste persecuţii
din prezent să aibă o atenţie de cel puţin o sutime din cea acordată cazurilor de
pedofilie din trecut, care reprezintă un procent foarte mic dintr-un fenomen ce afectează
din nefericire întreaga societate.
Arhiepiscopul Rino Fisichella, preşedintele
Academiei Pontificale pentru Viaţă, a afirmat că "în trecut nu s-a verificat
niciodată o succesiune de atacuri atât de violente şi de asemenea proporţii", care
în opinia sa, se explică prin opoziţia Bisericii la "ideologiile dominante care vor
să impună cultura morţii". La acestea, a încheiat arhiep.
Fisichella, se adaugă o serie de lobby foarte puternice, multinaţionale farmaceutice
în favoarea avortului şi centre de cercetare care atentează la demnitatea vieţii umane.
Pentru card. Roger Etchegaray, atacurile fac parte din însăşi natura Bisericii,
care, din această furtună, poate şi trebuie să iasă mai purificată şi chiar mai învigorată
în adevăr. Pe aceeaşi linie, şi patriarhul de Veneţia, card. Angelo Scola: faptul
că Papa trebuie să îndure acuzaţii injuste şi mincinoase, face parte dintotdeauna
din bagajul celui care păşeşte pe urmele lui Isus. Se împlinesc astfel fericirile
evanghelice: "fericiţi sunteţi voi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, minţind,
vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea" (Mt 5, 11).
În fine, o
expresie emoţionantă de solidaritatea cu Sfântul Părinte a fost manifestată şi de
un grup de deţinuţi din Italia. "Sanctitate, se afirmă în mesajul lor – Isus a fost
răstignit. Prin execuţia unei condamnări nedrepte, rod al unei sentinţe injuste, istoria
a fost judecată definitiv. De partea lui Isus răstignit stă adevărul tăcut al iubirii,
de cealaltă parte, aroganţa şi minciuna. Sanctitate, fiii Dvs. spirituali
şi deţinuţii sunt la inima Dvs. şi în rugăciune".