Calea Crucii la Colosseum condusă de Benedict al XVI-lea: în urmă cu cinci ani în Vinerea Sfântă era ascultată din capelă sa particulară de Ioan Paul al II-lea, chemat la Tatăl pe 2 aprilie

(RV - 2 aprilie 2010) Pentru a cincia oară de la începutul Pontificatului, Benedict al XVI-lea conduce începând de la ora 21.15 ritul Căii Crucii la Colosseum în centrul Romei. Meditaţiile sunt scrise anul acesta de cardinalul Camillo Ruini. Crucea este purtată la cele 14 staţiuni sau popasuri, mai întâi de cardinalul Agostino Vallini, vicarul Papei pentru dieceza Romei, urmat de doi tineri din Haiti şi în ordine, de un bolnav însoţit de un asistent şi un brancardier din asociaţia italiană UNITALSI, o familie din dieceza de Roma cu doi copii, doi creştini din Irak, o tânără africană din Republica Democratică Congo şi o tânără din Vietnam, doi părinţi franciscani de la Custodia Ţării Sfinte iar, la ultima staţiune papa Benedict al XVI-lea. De o parte şi de alta a Crucii poartă torţe aprinse doi tineri, un băiat şi o fată, din dieceza de Roma.

Dar pe 2 aprilie este şi a cincia aniversare a morţii lui Ioan Paul al II-lea. În această coincidenţă specială, gândul nu poate să nu ne poarte la acea seară din 25 martie 2005, când Papa polonez, constrâns să rămână în Palatul Apostolic din Vatican, participa aşezat pe un scaun în capela privată la ultimul rit al Căii Crucii din viaţa pământească, ascultând la televiziune reflecţiile aceluia care, după mai puţin de o lună, avea să devină succesorul său la Sediul lui Petru.

Crucea de lemn se va afla la cea de-a patra staţiune, poate în trecere spre cea de-a cincia, pe fundalul lumânărilor şi penumbrelor Colosseumului când la 21.37 vor bate ora şi minutul în care în urmă cu cinci ani mulţimea adunată în Piaţa Sfântul Petru afla ştirea plecării în Casa Tatălui a lui Ioan Paul al II-lea.

Sau poate reevocarea acelui traseu de pe Golgota va fi ajuns deja la cea de-a şaptea staţiune, cea a căderii a doua oară a lui Isus şi cea în care cardinalul Camillo Ruini aminteşte plecarea Papei Wojtyla. Şi probabil mulţi, din mulţimea din seara acestei Vineri Sfinte îşi vor aminti figura, profilul încovoiat strângând bine Crucea ca pe ultima scândură de salvare, „spes unica”, în acea Sfântă Vineri de acum cinci ani. Profilul unui om, asemenea lui Cristos spre Calvar, care şi-a consumat în misiunea pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o ultimele energii şi căruia, despuiat de orice forţă umană, îi rămâne esenţa spirituală a bobului de grâu din Evanghelie: moartea pentru o nouă viaţă. Şi tocmai de „soarta bobului de grâu”, cardinalul Ratzinger se lăsa inspirat în meditaţiile care în acea seară de acum cinci ani răsunau în văzduh cu mare francheţe de gândire, ajungând la urechile lumii care curând va învăţa să-l cunoască pe autorul lor.

Aici serviciul audio: