Papa la audienţa generală: să trăim intens acest Triduum Sfânt pentru a fi tot mai
profund inseraţi în Misterul lui Cristos, mort şi înviat pentru noi (text)
(RV - 31 martie 2010)Rugăciune şi tăcere în zilele Patimii lui Cristos,
act suprem de iubire care face omul liber. În rugăciunea şi tăcerea celor 72
de ore înainte de sărbătoarea Paştelui, creştinii privesc la Cristos
în ora singurătăţii şi se roagă pentru ca să înceteze „orice solitudine
în lume”. Cele trei zile sfinte premergătoare marii sărbători a Paştelui formează
împreună "triduum pascal”, perioadă de tăcere şi rugăciune pentru a contempla misterul
Patimii, Morţii şi Învierii Domnului. La audienţa generală de miercuri în Piaţa Sfântul
Petru papa Benedict al XVI-lea a propus celor aproximativ 30 de mii de pelerini o
cateheză despre semnificaţia riturilor pascale din Joia, Vinerea şi Sâmbăta Sfântă
culminând cu Duminica Paştelui. Papa a invitat credincioşii să trăiască intens aceste
zile de pregătire pentru ca reînnoiţi lăuntric să guste din plin bucuria Învierii
Domnului. A îndemnat preoţii să fie în lume mesageri de speranţă, de reconciliere,
de pace. Dar să ascultăm expunerea Pontifului: • Dragi fraţi şi surori,
trăim zilele sfinte care ne invită să medităm la evenimentele centrale ale Răscumpărării
noastre, nucleul esenţial al credinţei noastre. Mâine începe Triduum-ul pascal, centrul
întregului an liturgic, în care suntem chemaţi la tăcere şi rugăciune pentru a contempla
misterul Patimii, Morţii şi Învierii Domnului. În omilii Părinţii (Bisericii) fac
adesea referinţă la aceste zile care, cum observă Sfântul Atanasie în una din Scrisorile
sale de Paşti, ne introduc „în acel timp care ne face cunoscut un nou început, ziua
Paştelui Sfânt, în care Domnul a fost jertfit” (Scris. 5,1-2: PG 26, 1379).
•Vă îndemn de aceea să trăiţi intens aceste zile pentru ca să orienteze în mod
hotărât viaţa fiecăruia la adeziunea generoasă şi convinsă la Cristos, mort şi înviat
pentru noi.
Sfânta Liturghie a Crismei, preludiu de dimineaţă din Joia
Sfântă, va vedea mâine dimineaţă reuniţi preoţii cu episcopul propriu. În cursul unei
sugestive celebrări euharistice, care are loc de obicei în Bisericile Catedrale diecezane,
vor fi binecuvântate uleiurile bolnavilor, catehumenilor şi Crisma. În afară de aceasta,
episcopul şi preoţii vor reînnoi promisiunile preoţeşti pronunţate în ziua Hirotonirii.
•
Atare gest captă anul acesta, o însemnătate cu totul specială, deoarece
este situat în cadrul Anului Sfintei Preoţii, pe care l-am proclamat
pentru a comemora cea de-a 150-a aniversare a morţii Sfântului Paroh de Ars.
Tuturor preoţilor doresc să le repet urarea pe care am formulat-o la încheierea
Scrisorii de instituire: „După exemplul Sfântului Paroh de Ars, lăsaţi-vă
cuceriţi de Cristos şi veţi fi şi voi, în lumea de azi, mesageri de speranţă, de
reconciliere, de pace!”.
Mâine după amiază vom celebra momentul instituirii
Euharistiei. Apostolul Paul, scriind corintienilor îi întărea pe primii creştini în
adevărul misterului euharistic, transmiţându-le ceea ce el însuşi primise: „Căci eu
am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis: că Domnul Isus, în noaptea în care era
vândut, a luat pâinea şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis: Acesta este trupul meu cel
care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea. De asemenea, după cină, a luat
potirul spunând: Acesta este potirul noului legământ în sângele meu. Faceţi aceasta
ori de câte ori beţi în amintirea mea” (1Cor 11,23-25).
Aceste
cuvinte manifestă cu claritate intenţia lui Cristos: sub speciile pâinii şi vinului,
el devine prezent în mod real cu trupul dăruit şi cu sângele vărsat ca jertfă a Noului
Legământ. În acelaşi timp, el îi constituie pe apostoli şi pe succesorii lor slujitori
ai acestui sacrament pe care îl încredinţează Bisericii sale ca dovadă supremă a iubirii
sale.
Printr-un rit sugestiv, vom aminti, apoi, gestul lui Isus care spală
picioarele apostolilor (Cf In 13, 1-25). • Acest act devine pentru
evanghelist reprezentarea întregii vieţi a lui Isus şi dezvăluie iubirea sa
până la sfârşit, o iubire infinită, capabilă să abiliteze omul la împărtăşirea cu
Dumnezeu şi să-l facă liber. La terminarea liturghiei Joii Sfinte, Biserica aşează
Preasfântul Sacrament într-un loc pregătit în mod special, pentru a reprezenta solitudinea
lui Isus în Ghetsemani şi agonia mortală a lui Isus.
• În faţa Euharistiei,
credincioşii îl contemplă pe Isus în ora singurătăţii
sale şi se roagă pentru ca să înceteze toată solitudinea din lume. Acest drum
liturgic este, de asemenea, o invitaţie la a căuta întâlnirea intimă cu Domnul în
rugăciune, la a recunoaşte pe Isus între cei care sunt singuri, la a veghea cu el
şi a-l şti proclama lumina propriei vieţi.
În Vinerea Sfântă vom comemora patima
şi moartea Domnului. Isus a voit să-şi ofere viaţa ca jertfă pentru iertarea păcatelor
omenirii, alegând în acest scop moartea cea mai crudă şi umilitoare: răstignirea.
Există o legătură inseparabilă între Ultima Cină şi moartea lui Isus. În prima Isus
îşi dăruieşte Trupul şi Sângele său, adică existenţa sa pământească, pe sine însuşi,
anticipând moartea sa şi transformând-o într-un act de iubire.
• Astfel
moartea care, prin natura sa, este sfârşit, distrugerea oricărei relaţii, este
preschimbată de el în act de împărtăşire de sine,
mijloc de mântuire şi proclamare a biruinţei iubirii. În felul acesta,
Isus devine cheia pentru a înţelege Ultima Cină care este anticipare a transformării
morţii în sacrificiul de bună voie, în act de iubire ce răscumpără şi salvează lumea.
Sâmbăta
Sfântă este caracterizată de o mare tăcere. Bisericile sunt despuiate şi nu sunt prevăzute
celebrări liturgice. În acest timp de aşteptare şi de speranţă, credincioşii sunt
invitaţi la rugăciune, la reflecţie, la convertire, şi prin sacramentul reconcilierii,
pentru a putea participa reînnoiţi lăuntric la celebrarea Paştelui.
În noaptea
Sâmbetei Sfinte, în timpul Veghii Pascale, „mama tuturor privegherilor”, această tăcere
va fi ruptă de cântecul Aleluia care anunţă învierea lui Cristos şi proclamă biruinţa
luminii asupra întunericului, a vieţii asupra morţii. Biserica se va bucura în întâlnirea
cu Domnul, intrând în ziua Paştelui pe care Domnul o inaugurează înviind din morţi.
Dragi
fraţi şi surori, să ne dispunem să trăim intens acest Triduum Sfânt, de-acum aproape,
pentru a fi tot mai profund inseraţi în Misterul lui Cristos, mort şi înviat pentru
noi. Să ne însoţească în acest itinerar spiritual Preasfânta Fecioară. Ea care l-a
urmat pe Isus în patima sa şi a fost prezentă sub Cruce, să ne introducă în misterul
pascal, pentru ca să putem gusta bucuria şi pacea Celui Înviat.
Cu aceste sentimente,
vă răspund de pe acum cu cele mai cordiale urări de Sfintele Paşti vouă tuturor, extinzându-le
la Comunităţile voastre şi la toţi cei dragi ai voştri.
După expunerea unui
rezumat ale catehezei în principalele limbi europene de largă circulaţie şi saluturi
în diferite limbi, papa Benedict al XVI-lea s-a adresat în italiană salutând
în special studenţii şi profesorii universitari din diferite ţări - circa 4000 - care
participă la Congresul internaţional promovat de Prelatura Opus
Dei. „Dragi prieteni, aţi venit la Roma cu ocazia Săptămânii Sfinte pentru
o experienţă de credinţă, de prietenie şi de îmbogăţire spirituală. Vă invit să reflectaţi
asupra importanţei studiilor universitare pentru a forma acea „mentalitate
catolică universală „pe care Sfântul Josemaria o descria astfel: „lărgime
de orizonturi şi aprofundare viguroasă a ceea ce este peren viu în ortodoxia
catolică”.
Papa a avut un gând cordial pentru tineri, bolnavi şi
soţii recent căsătoriţi. Contemplarea patimii, moţii şi învierii lui Isus, dragi
tineri, să vă facă din ce în ce mai tari în mărturia creştină. Iar voi, dragi
bolnavi, trageţi din Crucea lui Cristos sprijinul zilnic pentru a depăşi momentele
de încercare şi disconfort. Şi pentru voi, dragi soţi recent căsătoriţi,
să vină din misterul pascal pe care îl contemplăm în aceste zile, o încurajare
de a face din familia voastră un loc de iubire fidelă şi fecundă.
Ca de obicei,
la terminarea audienţei generale Papa a intonat în cor rugăciunea Tatăl nostru în
limba latină şi a invocat peste toţi cei prezenţi binecuvântarea sa apostolică pe
care o extinde la toţi cei care pe calea undelor la radio sau televiziune o primesc
în spirit de credinţă.