Cardinalul Ruini prezintă textele meditaţiilor care vor anima Calea Crucii din Vinerea Sfântă condusă de Papa la Colosseum

(RV - 30 martie 2010) De marţi sunt în librărie textele meditaţiilor pentru Calea Crucii care va fi prezidată de Papa în Vinerea Sfântă, ora 21, la Colosseum în Roma antică. Autorul textelor este cardinalul Camillo Ruini, fost preşedinte al Conferinţei episcopale italiene. Treizeci de mii sunt exemplarele tipărite de Librăria Editură Vaticană - LEV. Ilustraţiile care îmbogăţesc publicaţia reproduc Calea Crucii din prima jumătate a secolului al 19-lea realizată de Joseph Führich care se află în biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Viena, Austria.

Introspecţia, durerea şi speranţa sunt temele propuse de cardinalul Ruini care intervievat de redacţia noastră centrală vorbeşte de mesajul pe care vrea să-l transmită prin reflecţiile sale:
• Mesajul central mi se pare acesta: în Isus răstignit, vedem adevăratul chip al omului şi adevăratul chip al lui Dumnezeu. Amintim constituţia „Gaudium et spes”, pasajul în care se spune că în misterul Cuvântului întrupat îşi află deplina lumină misterul omului, tocmai în lumina misterului şi a iubirii lui Dumnezeu. Mă gândesc că în Crucea sa, şi fireşte în Înviere - cruce şi înviere în cele din urmă sunt inseparabile - acest mister al Cuvântului întrupat, sensul Întrupării lui Cristos se dezvăluie în plinătate, şi astfel noi suntem revelaţi nouă înşine. Spune textul: îl dezvăluie omului pe om şi îi face cunoscută sublima sa vocaţie. Natural, am reflectat asupra slăbiciunii umane, asupra culpei - asupra vinovăţiei profunde a omului - dar mai mult încă asupra milostivirii lui Dumnezeu, a iubirii sale.

Biserica trăieşte în prezent un moment de mare suferinţă…
• Desigur, e un moment de suferinţă şi pentru spiritul cu care adesea este supusă atenţiei: un spirit nu numai polemic, dar care ar vrea să dezrădăcineze încrederea în Biserică - şi mă tem, chiar, credinţa în Cristos, credinţa în Dumnezeu, din inimile oamenilor. Acesta este un alt motiv de suferinţă. Deci sunt două motivele de suferinţă ce stau împreună: suferinţa pentru vinovăţiile fiilor Bisericii, în special ale preoţilor, şi suferinţa pentru această voinţă ostilă împotriva Bisericii.