Sf. Albert cel Mare în cateheza Papei la audienţa generală: tot ce este realmente
raţional e compatibil cu credinţa
(RV - 24 martie 2010) „Între ştiinţă şi credinţă există prietenie”: La audienţa
generală de miercuri în Piaţa Sfântul Petru Benedict al XVI-lea a vorbit despre o
temă care îi place foarte mult. Prezentând figura Sfântului Albert cel Mare, om de
mare cultură, şi cu multiple interese, şi care pe lângă teologie s-a dedicat ştiinţelor
naturale, Papa a afirmat că, la fel ca „Doctor universalis” - cum e numit,
şi „oamenii de ştiinţă pot parcurge, prin vocaţia lor pentru studiul naturii, un adevărat
şi fascinant drum de sfinţenie”.
Nu există opoziţie între ştiinţă şi credinţă,
„în ciuda câtorva episoade care s-au înregistrat în istorie”: dovadă a acestui fapt
este Sfântul Albert cel Mare, călugăr dominican din secolul al XIII-lea, om de vastă
şi profundă doctrină care a profesat voturile călugăreşti după ce a cultivat o intensă
relaţie cu Dumnezeu şi cunoscut Ordinul Predicatorilor, adică al părinţilor dominicani.
Pentru
a arăta că teologia şi ştiinţele naturale pot dialoga, Benedict al XVI-lea a descris
modul în care acest doctor al Bisericii, proclamat de Pius al XI-lea în 1931 a ştiut
să fie om de rugăciune şi atent observator al fenomenelor naturii: • El are încă
multe să ne înveţe pe noi. Un om de credinţă şi de rugăciune, cum a fost Sfântul Albert
cel Mare, poate cultiva liniştit studiul ştiinţelor naturale şi înainta în cunoaşterea
micro şi macrocosmosului, descoperind legile proprii ale materiei, deoarece totul
conlucrează la alimentarea setei şi iubirii de Dumnezeu. Biblia ne vorbeşte despre
creaţie ca despre primul limbaj prin care Dumnezeu - care este inteligenţa cea mai
înaltă, care este Logos - ne dezvăluie ceva despre sine.
Datorită Sfântului
Albert, a spus Papa, adevărurile credinţei creştine au întâlnit raţionalitatea lui
Aristotel, luciditatea şi claritatea sa în analizarea structurii realităţii şi valorii
şi scopului acţiunilor umane: • Şi în aceasta consistă unul din marile merite ale
Sfântului Albert. Cu rigoare ştiinţifică a studiat operele lui Aristotel, convins
că tot ceea ce este realmente raţional e compatibil cu credinţa revelată în Sfintele
Scripturi.
Sfântul Albert, a adăugat Benedict al XVI-lea, a contribuit în practică
la formarea filozofiei şi a teologiei, ca două ştiinţe distincte care converg în unitatea
adevărului şi care în dialog între ele „cooperează armonios la descoperirea vocaţiei
autentice a omului însetat de adevăr”.
Întrucât călugăr dominican, mulţi, în
cercetările lor, au privit la ştiinţă şi credinţă: • Câţi oameni de ştiinţă, de
fapt, pe urma Sfântului Albert cel Mare, au dus mai departe cercetările lor inspirate
de stupoare şi gratitudine în faţa lumii, care în ochii lor de cercetători şi de credincioşi,
apărea şi apare ca lucrarea bună a unui Creator înţelept şi iubitor!
Dintre
oamenii mari care au păşit pe calea trasată de Albert cel Mare, Papa l-a citat pe
astrofizicianul italian Enrico Medi, pentru care este deschisă cauza de beatificare.
Dar vorbind despre călugărul dominican, Pontiful a descris şi „activitatea sa extraordinară
de scriitor”, rolul de sfetnic pe lângă papi, capacitatea de a exprima concepte înalte
în mod simplu şi lesne de înţeles în predică - încât cine îl asculta era cucerit de
cuvântul său - şi mai departe, ministerul său de episcop la conducerea diecezei de
Regensburg - unde a ştiut să aducă pace şi concordie - şi apoi strădania sa „pentru
a favoriza uniunea dintre Biserica latină şi cea greacă, după separarea provocată
de marea schismă din Orient în 1054”.
Şi nu trebuie să uităm prietenia Sfântului
Albert cu Toma d’Aquino căruia i-a fost maestru, clarificându-i gândirea când obiecţii
şi condamnări nejustificate au obscurat-o. Dar şi despre dialogul cu Dumnezeu avem
de reflectat privind la viaţa lui Albert cel Mare, mai ales cel din tinereţe, care
l-a ajutat să-şi înţeleagă vocaţia: • Adesea în anii tinereţii, Dumnezeu ne vorbeşte
şi ne indică proiectul vieţii noastre. La fel ca pentru Albert, şi pentru noi toţi
rugăciunea personală nutrită de Cuvântul Domnului, frecventarea Sacramentelor şi îndrumarea
spirituală de oameni luminaţi sunt mijloacele pentru a descoperi şi urma glasul lui
Dumnezeu.
Salutând pelerinii prezenţi la sfârşitul audienţei Papa a amintit
că joi 25 martie Biserica sărbătoreşte Buna Vestire, zi care în Polonia este dedicată
sacralităţii vieţii de la concepere până la moartea naturală.
• La terminarea
audienţei Papa a intonat în cor rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi a invocat
peste toţi cei prezenţi binecuvântarea sa apostolică pe care o extinde la toţi cei
care pe calea undelor la radio sau televiziune o primesc în spirit de credinţă.