Cardinalul Bertone celebrează Sfânta Liturghie la Montecassino cu ocazia comemorării
trecerii – transitus – la cele veşnice a Sfântului Benedict, mort pe 21 martie anul
547
(RV – 22 martie 2010) Sfântul Benedict care, pentru a-i învăţa pe alţii a folosit
o carte, un plug şi o cruce, „conştient de a nu şti şi în mod înţelept neştiutor”
constituie şi azi „un punct de referinţă pentru unitatea Europei şi o intensă legătură
cu rădăcinile creştine ale culturii şi civilizaţiei sale, la care nu se poate renunţa”.
Astfel a amintit Secretarul de Stat vatican, cardinalul Tarcisio Bertone, figura
Sfântului Benedict, copatron al Europei, în omilia Sfintei Liturghii celebrată duminică
la abaţia benedictină de la Montecassino, în Italia, cu ocazia comemorării trecerii
– transitus – la cele veşnice a Sfântului Benedict, mort pe 21 martie anul 547. Amintim
că sărbătoarea liturgică a Sfântului Benedict este pe 11 iulie. Înaintea celebrării,
cardinalul Bertone a readus în actualitate „Regula Sfântului Benedict, depozitară
de justiţie, de pace şi fraternitate pentru Europa de azi şi nu numai ” şi, în acelaşi
timp model şi pentru ţările în conflict din Orientul Mijlociu şi din Africa unde populaţiile
sunt continuu martirizate. În prezenţa întregii comunităţi monastice şi a autorităţilor
politice şi administrative, prelatul a denunţat o tot mai răspândită carenţă de etică
şi multiplicarea în Europa a comportamentelor anticreştine radicale. După cum
Sfântul Benedict cu monahii săi, la încheierea epocii antice, a ştiut să fie constructor
şi apărător al civilizaţiei, tot astfel – în această epocă marcată de o rapidă evoluţie
culturală – este necesară conştientizarea necesităţii de a adera la valorile perene.
Secretarul de Stat vatican a reparcurs etapele vieţii Sfântului Benedict, pe care
l-a definit „un far pe drumul nostru” şi care a dorit „doar să fie plăcut lui Dumnezeu”. Regula
monastică şi moto-ul său „Ora et labora” („Roagă-te şi munceşte!”) au devenit cod
de viaţă pentru mii de discipoli răspândiţi pe toate cele cinci continente şi „instrument
al Providenţei pentru a educa noile generaţii în spiritul credinţei, rugăciunii, păcii
şi iubirii”.