„Cu afecţiunea unui creştin ca voi, scandalizat şi rănit de ceea ce s-a întâmplat în iubita noastră Biserică”: Benedict al XVI-lea în Scrisoarea pastorală către catolicii din Irlanda privind abuzurile împotriva minorilor

(RV - 20 martie 2010) A fost dată publicităţii sâmbătă Scrisoarea pastorală a lui Benedict al XVI-lea către catolicii din Irlanda asupra chestiunii abuzurilor împotriva minorilor din partea unor exponenţi ai clerului. Papa a semnat-o vineri în solemnitatea Sfântul Iosif şi a cerut ca textul să fie citit cu atenţie şi în întregime.

 
„Dragi fraţi şi surori ai Bisericii din Irlanda, vă scriu cu mare preocupare ca Păstor al Bisericii universale”: astfel Papa îşi începe Scrisoarea exprimând profunda tulburare şi consternare în faţa chestiunii abuzurilor, definite acte „criminale”, şi pentru răspunsul adesea neadecvat” al Bisericii irlandeze. Benedict al XVI-lea împărtăşeşte cu credincioşii sensul de trădare şi propune un „drum de vindecare, de reînnoire şi de reparare”. Problema, „care nu este specifică - spune - nici Irlandei, nici Bisericii”, trebuie tratată cu „curaj şi hotărâre”. „Nimeni să nu-şi imagineze - subliniază - că această penibilă situaţie se va rezolva în scurt timp. Paşi pozitivi înainte s-au făcut deja, dar mult mai mulţi rămân de făcut. E nevoie de perseverenţă şi de rugăciune, cu mare încredere în forţa vindecătoare a harului lui Dumnezeu”. Înainte de toate Biserica în Irlanda trebuie să recunoască, „înaintea lui Dumnezeu şi în faţa celorlalţi, gravele păcate comise împotriva unor băieţi lipsiţi de apărare”. Papa cere apoi tuturor să-şi amintească de atâţia irlandezi care au răspândit Evanghelia în Europa şi în lume până la a-şi da viaţa pentru a rămâne credincioşi lui Cristos, într-o generoasă angajare faţă de cei mai săraci. Relevă contextul general de secularizare în care trebuie încadrat fenomenul afirmând că a existat şi „o tendinţă, dictată de intenţia dreaptă dar greşită, de a evita aplicarea de sancţiuni penale faţă de situaţii canonice iregulare”. Enumără o serie de factori la originea chestiunii: „proceduri inadecvate pentru a determina aptitudinea candidaţilor la preoţie sau la viaţa călugărească; insuficientă formare umană, morală, intelectuală şi spirituală în seminarii şi noviciate; o tendinţă în societate la a favoriza clerul şi alte figuri în posturi de autoritate şi o preocupare nelalocul ei pentru bunul nume al Bisericii şi pentru a evita scandalurile, care au avut ca rezultat lipsa aplicării pedepselor canonice în vigoare şi lipsa tutelării demnităţii fiecărei persoane”. Trebuie să se acţioneze urgent pentru a înfrunta aceşti factori - afirmă Papa - care au avut consecinţe atât de tragice pentru viaţa victimelor şi familiilor lor şi au obscurat lumina Evangheliei până la un atare punct la care nu ajunseseră nici secole de persecuţie”.

Benedict al XVI-lea, amintind cum deja în diferite ocazii a întâlnit victime de abuzuri sexuale, şi este disponibil să o facă şi în viitor, se adresează cu inimă deschisă tocmai lor:

„Aţi suferit în mod îngrozitor - scrie - şi îmi pare rău cu adevărat de aceasta. Ştiu că nimic nu poate şterge răul pe care l-aţi suportat. A fost trădată încrederea voastră, iar demnitatea voastră a fost violată. Mulţi dintre voi aţi experimentat că, atunci când eraţi suficient de curajoşi pentru a vorbi de cele întâmplate, nimeni nu vă asculta. Aceia dintre voi care aţi suferit abuzuri în cămine trebuie să fie perceput că nu exista posibilitatea de a scăpa de suferinţele voastre. Este de înţeles că vă este greu să iertaţi sau să fiţi reconciliaţi cu Biserica. În numele ei exprim deschis ruşinea şi remuşcarea pe care toţi le simţim. În acelaşi timp vă cer să nu vă pierdeţi speranţa. În comuniunea Bisericii întâlnim persoana lui Isus Cristos, el însuşi victimă a injustiţiei şi păcatului. La fel ca voi, poartă încă rănile pătimirii sale injuste. El înţelege profunzimea chinului vostru şi persistenţa efectului său în viaţa voastră şi în raporturile cu alţii, inclusiv raporturile voastre cu Biserica. Ştiu că unora dintre voi le este dificil şi să intre într-o biserică după cele ce s-au petrecut. Totuşi, aceleaşi răni ale lui Cristos, transformate de suferinţele răscumpărătoare, sunt instrumentele graţie cărora puterea răului este frântă şi noi ne renaştem la viaţă şi la speranţă. Cred cu tărie în puterea vindecătoare a iubirii sale jertfelnice - chiar în situaţiile cele mai întunecoase şi fără speranţă - care poartă eliberarea şi promisiunea unui nou început. Adresându-mă vouă ca păstor, preocupat de binele tuturor fiilor lui Dumnezeu, vă cer cu umilinţă să reflectaţi la tot ce v-am spus. Mă rog ca, apropiindu-vă de Cristos şi participând la viaţa Bisericii sale - o Biserică purificată de pocăinţă şi reînnoită în caritatea pastorală - să puteţi ajunge să redescoperiţi iubirea nemărginită a lui Cristos pentru fiecare dintre voi. Sunt încrezător că în acest fel veţi vi capabili să regăsiţi reconciliere, profundă vindecare lăuntrică şi pace”.

Papa se adresează apoi preoţilor şi călugărilor care au abuzat de băieţi:

„Aţi trădat încrederea pusă în voi de tineri nevinovaţi şi de părinţii lor. Trebuie să răspundeţi de aceasta înaintea lui Dumnezeu atotputernic, precum şi în faţa tribunalelor legal constituite. Aţi pierdut stima lumii din Irlanda şi atras ruşine şi dezonoare asupra confraţilor voştri. Aceia dintre voi care sunteţi preoţi aţi violat sfinţenia sacramentului Ordinului Sacru, în care Cristos se face prezent în noi şi în acţiunile noastre. Împreună cu dauna imensă provocată victimelor, o mare pagubă a fost adusă Bisericii şi percepţiei publice a preoţiei şi vieţii călugăreşti”.

Papa îi îndeamnă apoi să se căiască deoarece „jertfa răscumpărătoare a lui Cristos are puterea să ierte până şi păcatele cele mai grave şi să tragă binele chiar din cel mai înspăimântător dintre rele. În acelaşi timp, dreptatea lui Dumnezeu cere să dăm socoteală de acţiunile noastre fără a ascunde nimic. Recunoaşteţi deschis vina voastră - adaugă Pontiful - supuneţi-vă exigenţelor dreptăţii, dar nu disperaţi de milostivirea lui Dumnezeu”.

Adresându-se părinţilor, împărtăşeşte cu ei derutarea „în a afla lucrurile teribile care au avut loc în acel ambient care ar fi trebuit să fie locul cel mai sigur din toate” şi reafirmă faptul că Biserica „continuă să pună în practică măsurile adoptate în ultimii ani pentru a tutela tinerii în ambientele parohiale şi educative”.

Invită apoi tinerii din Irlanda să aibă încredere în ciuda scandalului „pentru păcatele şi falimentele unor membri ai Bisericii”. „În Biserică - afirmă - voi îl găsiţi pe Isus Cristos”.
Preoţilor şi călugărilor Irlandei, mulţi dintre care sunt „dezamăgiţi, tulburaţi şi mâniaţi pentru modul în care aceste chestiuni au fost tratate” de superiori, scrie: „mulţi dintre voi se simt personal descurajaţi şi chiar abandonaţi…în ochii unora apăreţi vinovaţi pentru asociaţie, şi sunteţi văzuţi ca şi cum aţi fi fost responsabili oarecum de faptele netrebnice ale altora. În acest timp de suferinţă…vă invit să reafirmaţi credinţa voastră în Cristos, iubirea voastră faţă de Biserică…În acest mod, veţi dovedi tuturor că unde s-a înmulţit păcatul, a prisosit harul”.

Se adresează apoi episcopilor: „Nu se poate nega - scrie - că unii dintre voi şi dintre predecesorii voştri aţi greşit prin omisiune,, uneori grav, în aplicarea normelor dreptului canonic, codificate de multă vreme în legătură cu crimele de abuzarea de băieţi. Greşeli serioase au fost comise în tratarea acuzaţiilor. Înţeleg cât era de dificil să vedeţi extensiunea şi complexitatea problemei, să obţineţi informaţii demne de crezare şi să luaţi decizii juste în lumina unor sfaturi divergente ale experţilor. Cu toate acestea, trebuie să se admită că au fost comise grave erori de evaluare, de judecată şi că s-au verificat lipsuri de guvernare, de conducere. Toate acestea au subminat serios credibilitatea voastră şi eficienţa. Apreciez eforturile pe care le-aţi făcut pentru remedierea erorilor trecutului şi pentru a asigura ca ele să nu se repete…Numai o acţiune decisă condusă cu deplină onestitate şi transparenţă vor putea recupera respectul şi bunăvoinţa irlandezilor faţă de Biserică.

Tuturor credincioşilor Irlandei le cer să găsească noi căi - în societatea noastră din ce în ce mai secularizată - „pentru a transmite tinerilor frumuseţea şi bogăţia prieteniei cu Isus Cristos în comuniunea Bisericii sale”.

Papa propune unele iniţiative concrete pentru a înfrunta situaţia: îi invită pe toţi să dedice faptele de pocăinţă din ziua de vinei, pe perioada unui an întreg, ca reparare a păcatelor de abuz, să redescopere Spovada şi adoraţia euharistică. Anunţă o apropiată vizită apostolică în unele dieceze din Irlanda, precum şi în seminarii şi congregaţii călugăreşti, şi propune o Misiune la nivel naţional pentru toţi episcopii, preoţii şi călugării. Tuturor le aminteşte cuvintele Parohului de Ars, Sfântul Ioan Maria Vianney, căruia îi este dedicat acest An al Sfintei Preoţii: „Un bun păstor, un păstor după inima lui Dumnezeu, este comoara cea mai mare pe care bunul Dumnezeu o poate da unei parohii şi unul din darurile cele mai preţioase ale milostivirii divine”. Benedict al XVI-lea încheie Scrisoarea cu o specială Rugăciune pentru Biserica din Irlanda: vi-o trimit - scrie „cu afecţiunea unui creştin ca voi, scandalizat şi rănit de ceea ce s-a întâmplat în iubita noastră Biserică”.

Aici serviciul audio: