Benedict al XVI-lea la audienţa generală: Sf. Bonaventura òi Sf. Toma d'Aquino, căi spre Dumnezeu care poate fi cunoscut cu raţiunea până la un punct, dincolo de care e nevoie de forţa iubirii

(RV - 17 martie 2010) La audienţa generală de miercuri dimineaţă, prima de multe luni ţinută în Piaţa Sfântul Petru, Benedict al XVI-lea a revenit asupra figurii Sfântului Bonaventura din Bagnoregio şi asupra abordării sale teologice în comparaţie cu modalitatea cercetării filozofice şi teologice a Sfântului Toma d’Aquino. La terminarea, audienţei, salutând pelerinii de limba engleză, Papa a revenit asupra delicatei teme de actualitate, cea a abuzurilor asupra minorilor în Biserica din Irlanda, anunţând apropiata publicare a unei scrisori şi manifestând speranţa ca ea să ajute „în procesul de căinţă, de vindecare şi reînnoire”.

Viaţa creştină este ca o urcarea pe un drum cu trepte spre Dumnezeu. Astfel o percepea în urmă cu 800 de ani Sfântul Bonaventura din Bagnoregio, autorul cărţii Itinerarium mentis in Deum, Itinerarul minţii spre Dumnezeu. Un urcuş „spre înălţimile lui Dumnezeu” care poate fi parcurs cu forţa raţiunii, a cercetării teologice, până la un anumit punct, dincolo de care rămâne posibil doar cu lumina iubirii. Şi tocmai pe capacitatea şi limitele teologiei Benedict al XVI-lea şi-a centrat cateheza sa în prezenţa celor peste 11 mii de pelerinii din diferite părţi ale lumii.

Papa a făcut o comparaţie între convingerile lui Bonaventura din Bagnoregio şi a lui Toma d’Aquino privind teologia, fie ea numai speculativă - care conduce în principal la cunoaşterea lui Dumnezeu - sau şi practică, întrucât îl determină pe om la bine. În mod substanţial, a rezumat Papa:
• Potrivit Sfântului Toma scopul suprem, spre care se îndreaptă dorinţa noastră este: al vedea pe Dumnezeu. În acest act simplu de a-l vedea pe Dumnezeu îşi află rezolvarea toate problemele: suntem fericiţi, nu mai e nevoie de nimic altceva. Pentru Sfântul Bonaventura destinul ultim al omului este în schimb: a-l iubi pe Dumnezeu, întâlnirea şi unirea dintre iubirea sa şi a noastră. Aceasta este pentru el definiţia cea mai adecvată a fericirii noastre.

În acest sens am putea chiar spune că cea mai înaltă categorie pentru Sfântul Toma este adevărul, în timp ce pentru Sfântul Bonaventura este binele. Dar ar fi greşit să se vadă în aceste două răspunsuri o contradicţie. Ambele accente au format tradiţii diferite şi spiritualităţi diferite şi astfel au arătat rodnicia credinţei, în diversitatea expresiilor sale.

La primatul teoriei sau la cel al practicii, Sfântul Bonaventura adaugă un al treilea aspect care, a spus Papa, „îmbrăţişează pe celelalte două”: cel al înţelepciunii. Apărând acest tip de „reflecţie metodică şi raţională a credinţei”, studiosul franciscan se opreşte asupra unei concepţii greşite despre teologia din timpul său - dar şi din timpurile noastre, a observat papa Benedict - potrivit căruia…
• Raţiunea ar goli credinţa, ar fi o atitudine violentă faţă de cuvântul lui Dumnezeu; trebuie să ascultăm şi nu să analizăm cuvântul lui Dumnezeu. La aceste argumente împotriva teologiei, care demonstrează pericolele existente în teologia însăşi, Sfântul răspunde; este adevărat că există un mod arogant de a face teologie, o trufie a raţiunii, care se situează pe sine deasupra cuvântului lui Dumnezeu. Dar adevărata teologie, munca raţională a bunei şi adevăratei teologii are o altă origine (…) Cine iubeşte vrea să cunoască din ce în ce mai bine şi din ce în ce mai mult pe cel iubit (…) Pentru Sfântul Bonaventura este deci determinant în cele din urmă primatul iubirii.

Ceea ce îl influenţează pe Bonaventura în concepţia sa despre teologie este fără îndoială, a afirmat Papa, „primatul iubirii” propriu carismei franciscane. Dar în această idee despre cunoaşterea lui Dumnezeu ca dintr-o progresivă urcare interioară se regăseşte şi influenţa unui teolog antic sirian, aşa-numitul Pseudo-Dionisie, acela care a alcătuit ierarhia îngerilor în nouă ordine:
• Sfântul Bonaventura interpretează aceste ordine ale îngerilor ca trepte în apropierea făpturii de Dumnezeu. Astfel ele pot reprezenta drumul uman, urcuşul spre comuniunea cu Dumnezeu.

Şi totuşi, Pseudo-Dionisie susţine că există o treaptă ulterioară, mult dincolo de cea a „vederii cu raţiunea şi inima” care pentru Sfântul Augustin, a amintit Papa, „este ultima categorie a cunoaşterii”:
• În urcuşul spre Dumnezeu se poate ajunge la un punct în care raţiunea nu mai vede. Dar în noaptea intelectului iubirea vede încă - vede cât rămâne inaccesibil pentru raţiune. Iubirea se extinde dincolo de raţiune, vede mai mult, intră mai profund în misterul lui Dumnezeu (…) Tocmai în noaptea obscură a Crucii apare toată măreţia iubirii divine.

„Toate acestea - a explicat papa Benedict - nu constituie ceva antiintelectual şi nu este antiraţional: presupune drumul raţiunii, dar îl face să treacă în iubirea lui Cristos răstignit”:
• Numai cu forţele noastre nu putem urca spre înălţimea lui Dumnezeu. Dumnezeu însuşi trebuie să ne ajute, trebuie să ne ’tragă’ în sus. De aceea e necesară rugăciunea. Rugăciunea - aşa spune Sfântul - este mama şi originea elevării.

Prezentarea rezumatului catehezei în limba engleză, a fost urmată de un anunţ de o delicateţe deosebită, pe care Papa l-a adresat în mod specific pelerinilor irlandezi, care miercuri 17 martie îl sărbătoreau pe patronul lor, Sfântul Patriciu:
• As you know, in recent months the Church in Ireland…Aşa cum ştiţi - a spus - în ultimele luni Biserica din Irlanda a fost pusă la grea încercare de criza abuzurilor împotriva minorilor. Ca semn al preocupării mele profunde am scris o Scrisoare pastorală pentru a înfrunta această situaţie dureroasă. O voi semna în solemnitatea Sfântului Iosif, Păzitorul Sfintei Familii şi Patron al Bisericii universale, şi o voi trimite imediat după aceea. Cer să o citiţi voi înşivă, cu inimă deschisă şi în spirit de credinţă. Speranţa mea este ca să poată ajuta în procesul de căinţă, de vindecare şi reînnoire.

Apoi între multele saluturi, unul plin de căldură adresat tinerilor, în acord cu sosirea noului anotimp: „Întâlnindu-vă - a spus - este pentru mine motiv de mângâiere şi de speranţă deoarece vârsta voastră este primăvara vieţii. Fiţi mereu fideli iubirii pe care Dumnezeu o are pentru voi”.
• La terminarea audienţei Papa a intonat în cor rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi a invocat peste toţi cei prezenţi binecuvântarea sa apostolică pe care o extinde la toţi cei care pe calea undelor la radio sau televiziune o primesc în spirit de credinţă.
 
Aici serviciul audio: