Papa la Audienţa Generală: să înceteze violenţele în Nigeria şi să se lucreze în favoarea păcii. Despre Biserică după Conciliul Vatican II, Papa reafirmă: noutate în continuitate, fără utopii

(RV – 10 martie 2010) La cateheza din cadrul Audienţei Generale de miercuri, Episcopul Romei s-a oprit asupra doctrinei Sfântului Bonaventura născut în 1218, la Bagnoregio (localitate în provincia Toscana din Italia). Meditaţia asupra vieţii acestui sfânt l-a făcut pe Papa să reafirme că în Biserică trebuie refuzate viziunile utopice şi anarhice. Numit „Doctor Serafic”, Sfântul Bonaventura a avut meritul de a interpreta „în mod autentic şi fidel figura Sfântului Francisc de Assisi”. A amintit mai ales că Sfântul Bonaventura s-a confruntat cu „Franciscanii Spirituali” care, influenţaţi de Gioacchino da Fiore, afirmau că Biserica „îşi încheiase deja rolul istoric şi că în locul ei intra o comunitate carismatică de oameni liberi, conduşi în întregime de Duhul Sfânt”:
• „Exista aşadar riscul unei grave neînţelegeri a mesajului Sfântului Francisc, a umilei sale credinţe faţă de Evanghelie şi Biserică, şi acest echivoc comporta o viziune eronată asupra creştinismului în ansamblul său”.

Bonaventura expune aşadar „o justă viziune a teologiei istoriei”, evidenţiind că „concepţia spiritualistică” făcea ca „Ordinul franciscan să nu fie guvernabil, şi că se îndrepta spre anarhie.
Plecând de la această reflecţie, Papa a adăugat o reflecţie asupra Bisericii de după conciliu:

• „Ştim că după Conciliul Vatican II unii erau convinşi că totul este nou, că este o altă Biserică, că s-a terminat cu Biserica pre conciliară şi că am fi avut o alta, o cu totul alta. Un utopism anarhic dar – mulţumită Domnului timonierii înţelepţi ai bărcii lui Petru – papa Paul al VI-lea, papa Ioan Paul al II-lea – au apărat pe de o parte noutatea conciliului şi, în acelaşi timp, unicitatea şi continuitatea Bisericii, care este mereu Biserică a Păcătoşilor şi mereu loc de har”.

Sfântul Bonaventura, a adăugat Papa, respinge ideea unui ritm trinitar al istoriei. „Dumnezeu este unul pentru întreaga istorie şi nu se divide în trei divinităţi. Istoria este una chiar dacă este un parcurs”, „un parcurs de progres”

Sfântul Bonaventura formulează, aşadar, în mod explicit ideea progresului, iar aceasta este o noutate faţă de Părinţii Bisericii:

• „Şi Sfântul Bonaventura recunoaşte Sfinţii Părinţi ca maeştri pentru totdeauna, dar fenomenul Sfântului Francisc îi dă certitudinea că cuvântul lui Cristos este infinit şi că şi în noile generaţii pot apărea noi lumini. Unicitatea lui Cristos garantează şi noutatea şi reînnoirea viitorului”.

Papa a oferit de asemenea o reflecţie asupra operei celei mai cunoscute ale Sfântului Bonaventura: „Itinerarium mentis in Deum”, un „adevărat manual de contemplaţie mistică” care – a îndemnat Sfântul Părinte – trebuie să fie aprofundată mai ales de directorii spirituali.

Aici serviciul audio: