Vizita „ad Limina Apostolorum” a episcopilor din Sudan. Mons Mazzolari: o biserică săracă alături de săraci în cel mai mare stat african

(RV – 8 martie 2010) Luni, 8 martie, prima zi a vizitei episcopilor din Sudan. Sudanul este cel mai mare stat din Africa, fiind locuit de peste 37 de milioane de persoane, din care circa 80% sunt musulmani şi 17% creştini. Sudanul este ţara sfâşiată încă de sângeroase conflicte, în ciuda recunoaşterii, în 2005, a guvernului autonom al Sudanului de Sud şi a acordului de încetare a focului, semnat pe 24 februarie anul acesta, în martirizata regiune Darfur.
Vizita ad Limina a episcopilor sudanezi începe tocmai în acest moment crucial, în preajma alegerilor şi la un an de la referendumul pentru independenţa regiunilor meridionale locuite în majoritate de creştini.
Despre situaţia din Sudan, să-l ascultam pe mons. Cesare Mazzolari, episcop de Rumbek, dieceză din Sudul Sudanului:
• „Pentru noi, vizita ad Limina este de o valoare imensă pentru că suntem în preajma alegerilor, care vor avea loc pe 11 aprilie pentru a-i alege pe preşedinţi şi pe membrii Parlamentului din Nord şi din Sud. Sperăm ca Sfântul Scaun, prin vocea sa atât de importantă, să poată face un apel către guvernanţii din Sudan pentru un parcurs senin spre alegeri şi pentru o adevărată consolidare a păcii în Sudan.
În 2005 au fost semnate tratatele de pace în care se prevede o dividere a resurselor, a forţelor armate şi a participării la Parlament şi deci la putere. Însă aceste lucruri merg înainte foarte lent. Este o pace fragilă care nu a ajuns încă la inima oamenilor şi sperăm să o putem consolida”.

Privind regiunile din Sudul Sudanului, cu o populaţie majoritar creştină, ce speranţe sunt?

• „Cea mai mare sărăcie a populaţiei creştine, concentrate în Sudul Sudanului este în special lipsa de identitate. Identitate care – de secole – nu a fost permisă în condiţiile unui guvern islamic fundamentalist care oprimă populaţia din Sud, o populaţie care vrea să-şi descopere propria identitate şi să ajungă la punctul de a-şi lua responsabilitatea propriului destin.
Biserica a fost întotdeauna prezentă şi caută să aducă propriul ajutor umanitar. Am dat guvernului, încă de la început, propria părere privind ceea ce noi considerăm un adevărat genocid în cazul Darfurului. Cuvântul nostru nu a fost însă urmat, oricum încercăm să continuăm exercitarea unei influenţe constructive, chiar dacă cu multă dificultate. Deocamdată trăim în sărăcia nesiguranţei, dar Biserica merge alături de cei săraci”.

Aici serviciul audio: