Dreptatea lui Dumnezeu este iubire. La jumătatea Postului, din meditaţiile Papei despre semnificaţia convertirii inimii

(RV - 8 martie 2010) „În Postul Mare, fiecare dintre noi este invitat de Dumnezeu să dea o întorsătură propriei vieţi”: în vizita de duminica trecută la parohia Sfântul Ioan al Crucii din Roma, Benedict al XVI-lea a revenit asupra semnificaţiei adevărate a itinerarului bisericesc de pregătire la sărbătoarea luminoasă a Paştelui. Liturgic, Postul Mare este calificat drept „un timp forte”, de trăire mai intensă, mai angajantă, care ne invită „la convertirea vieţii”, „gândind şi trăind conform Evangheliei”. La jumătatea drumului de pocăinţă, să reparcurgem unele meditaţii ale Papei asupra Postului Mare din acesta an.

Trebuinţa de a intra în dreptatea „mai mare”, dreptatea iubirii înfăptuită de Cristos, „dreptatea celui care se simte din ce în ce mai mult debitor decât creditor”: în Mesajul pentru Postul Mare 2010, Benedict al XVI-lea a indicat ţinta spre care credincioşii trebuie să tindă în acest timp care ne pregăteşte la Paştele Domnului. Papa atrage atenţia asupra iluziei autosuficienţei, a acelui egoism individualist care constituie „însăşi originea injustiţiei”.

Omul trebuie în schimb să-şi recunoască micimea. Numai în această perspectivă, se poate înţelege „semnul de pocăinţă al Cenuşii” primite pe cap la început de drum:
• Este în mod esenţial un gest de umilinţă, care înseamnă: mă recunosc drept ceea ce sunt, o făptură fragilă, făcută din ţărână şi destinată ţărânii, dar şi făcută după chipul lui Dumnezeu şi destinată lui. Praf, da, dar iubit, plăsmuit de iubirea sa, însufleţit de suflarea sa vitală, capabil să-i recunoască glasul şi să-i răspundă; liber şi, de aceea capabil şi să nu i se supună, cedând ispitei trufiei şi autosuficienţei (Liturghia din Miercurea Cenuşii, 17 februarie 2010).

De aici necesitatea convertirii. „A se converti - avertizează Papa - înseamnă a schimba direcţia în drumul vieţii: nu, însă, printr-o mică ajustare, ci printr-o adevărată inversare a direcţiei de mers”:
• Convertirea este a merge împotriva curentului, şi aici ’curentul’ este stilul de viaţă superficială, incoerentă şi iluzorie, care adesea ne târăşte. ne domină şi ne face sclavi ai răului sau oricum prizonieri ai mediocrităţii morale. Prin convertire, în schimb, se ţinteşte spre cota înaltă a vieţii creştine, omul se încredinţează Evangheliei vii şi personale care este Isus Cristos (Audienţa generală din 17 februarie 2010).

În prima Duminică din Postul Mare, Pontiful ne-a invitat să intrăm în pustiu împreună cu Isus şi să parcurgem cu el itinerarul postului de patruzeci de zile. Aşa cum Cristos luptă „în prima persoană împotriva ispititorului, până la Cruce”, este îndemnul Papei, şi noi suntem chemaţi , „cu harul lui Dumnezeu”, să schimbăm „ceea ce nu merge” în viaţa noastră. Postul Mare, a mai spus, este „ca o lungă ’retragere în reculegere’ în timpul căreia intrăm din nou în noi înşine şi ascultăm glasul lui Dumnezeu, pentru a învinge ispitirile Celui Viclean”:
• Un timp de „efort agonistic” spiritual de trăit împreună cu Isus, nu cu orgoliu şi prezumţie, ci folosind armele credinţei, adică rugăciunea, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu şi pocăinţa. În acest mod vom putea să ajungem să celebrăm Paştele în adevăr, gata să reînnoim promisiunile Botezului nostru (Îngerul Domnului din 21 februarie 2010)-

În a doua duminică din Post, în care Liturghia e dominată de episodul Transfigurării, al Schimbării la Faţă, Papa s-a oprit asupra semnificaţiei acestui eveniment extraordinar. Petru ar vrea să rămână pe muntele Tabor, deoarece „este plăcut” a fi împreună cu el. Un sentiment, constată Papa, care „se aseamănă adesea cu dorinţa noastră în prezenţa mângâierilor Domnului:
• Dar Transfigurarea ne aminteşte că bucuriile semănate de Dumnezeu în viaţă nu sunt puncte de sosire, ci sunt lumini pe care el ni le dă în pelerinajul pământesc, pentru ca ’Isus singur’ să fie Legea noastră iar Cuvântul său să fie criteriul care ne călăuzeşte existenţa (Îngerul Domnului din 28 ferbuarie 2010).

De aici invitaţia pentru toţi, în această perioadă de Post, „la a medita asiduu Evanghelia”. Îndemnul şi mai stăruitor pentru preoţi, în acest An jubiliar dedicat lor, pentru ca să fie cu adevărat „pătrunşi de Cuvântul lui Dumnezeu, să-l cunoască cu adevărat, să-l iubească până acolo încât să le dea realmente viaţă şi să le formeze gândirea”.
 
Aici serviciul audio: