Creştinofobia, noua persecuţie: interviu cu arhiepiscopul Bruno Forte despre cartea
lui René Guitton
(RV – 4 martie 2010) Tăcerea Occidentului şi în special a Europei privind violenţele
anticreştine în lume. Acest denunţ este făcut de scriitorul şi intelectualul francez
René Guitton într-o carte a sa. Guitton este membru al reţelei de experţi ai Naţiunilor
Unite pentru Alianţa Civilizaţiilor. Volumul, tradus în italiană cu titlul „Cristianofobia
– la nuova persecuzione” – în limba română s-ar traduce prin „Creştinofobia – noua
persecuţie”, a primit în Franţa premiul pentru drepturile omului. Despre acest volum,
iată o reflecţie a arhiepiscopului de Chieti-Vasto, mons. Bruno Forte, care a susţinut
de curând un dialog public cu René Guitton la Universitatea din Chieti (cunoscută
cu numele de Universitatea teatină):
• „Volumul pleacă de la fapte concrete.
Renè Guitton a adunat date incontestabile care se referă la situaţii de persecuţie
efectivă a creştinilor în multe ţări ale lumii, mai ales în zonele islamice şi a pus
în evidenţă cum – în faţa acestei situaţii – s-a înregistrat o vădită tăcere din partea
marii majorităţi a organelor de informare, a opinioniştilor şi a intelectualilor în
ţările occidentale şi mai ales în Europa. Este vorba mai ales de două situaţii incontestabile:
cea a persecuţiei şi cea a tăcerii conivente. Desigur, ar trebui să ne întrebăm de
ce această tăcere, şi iată că Guitton pune în lumină un soi de prejudecată laicistă
care – tocmai în numele unui presupus laicism ar dori să marginalizeze orice formă
de sprijin , de apărare a creştinismului chiar şi atunci când este vorba doar de apărarea
drepturilor omului şi a demnităţii persoanei umane, cercând în acest fel să favorizeze
un fel de presupus dialog interreligios care în realitate este doar pierdere de identitate.
Aşadar, semnalul de alarmă este unul foarte serios şi-i ajută poate pe toţi, pe creştinii
însăşi, să devină conştienţi de gravitatea situaţiei şi de necesitatea de a promova
conştientizarea a ceea ce este cu adevărat în joc, adică dreptul la libertatea religioasă
pentru creştini şi pentru toţi”.
În Occident, denunţarea – care este justă
– a persecuţiilor suferite de creştini în ţările de majoritate islamică nu riscă să
se transforme într-un sentiment de ură faţă de musul,mani, într-o „islamofobie” să-i
spunem? • „Desigur, dacă acesta este un risc nu înseamnă însă că formele de „creştinofobie”
nu trebuie denunţate cu claritate şi cu fermitate. Cred că totul depinde de modul
în care se face. Dacă denunţul se face în numele unei campanii, a unei cruciade împotriva
celuilalt, desigur ar fi o eroare. Dar dacă denunţiul se face pentru a promova justiţia,
pacea şi respectarea drepturilor omului şi dacă se face cu un stil care promovează
dialogul şi întâlnirea, în plus faţă de coresponsabilitate şi de reciprocitate, cred
că acest lucru poate fi numai în favoarea binelui comun al tuturor şi în favoarea
păcii între naţiuni”. Aici serviciul audio: