Papa la „Angelus”: îndemn la meditarea Evangheliei şi urmarea lui Isus; apel pentru siguranţa minorităţilor creştine în Irak; rugăciune şi apel la solidaritate pentru populaţiile lovite de cutremurul de pământ din Chile (text)

(RV - 28 februarie 2010) În această perioadă a Postului Mare invit pe toţi să mediteze asiduu „Evanghelia”. Adresându-se miilor de credincioşi, romani şi pelerini, (agenţiile vorbesc de circa 50 de mii de persoane) prezenţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru pentru rugăciunea Îngerul Domnului, în a doua duminică a Postului Mare, Benedict al XVI-lea a reafirmat cu tărie că „Isus este unica voce de ascultat, unica de urmat”. „Cuvântul său să fie criteriu care ne călăuzeşte existenţa”: a invocat Pontiful. Papa a citat în acest sens chemarea lui Isus adresată ucenicilor la a-şi lua fiecare proprie cruce şi a-l urma. „Urez - a adăugat - ca în acest An al Sfintei Preoţii păstorii să fie cu adevărat pătrunşi de Cuvântul lui Dumnezeu, să-l cunoască cu adevărat, să-l iubească până la punctul încât acesta să le dea realmente viaţă şi să le formeze gândirea”.

Apoi în două apeluri succesive, Benedict al XVI-lea, îndurerat de actele de violenţă însoţite de asasinarea unor creştini, a cerut autorităţilor irakiene să garanteze siguranţa minorităţilor religioase mai vulnerabile. De asemenea, şi-a exprimat profunda mâhnire pentru victimele cutremurului de pământ din Chile, şi a invitat la solidaritate cu populaţiile lovite de grava calamitate naturală.

Iată, în ordinea pronunţării, textul alocuţiunii şi al apelurilor Papei, în versiunea noastră de lucru:

Iubiţi fraţi şi surori,
S-au încheiat sâmbătă 27 februarie, aici în Palatul Apostolic, exerciţiile spirituale care, cum este consuetudinea, se ţin la începutul Postului Mare în Vatican. Împreună cu colaboratorii mei din Curia Romană am trăit zile de reculegere şi de intensă rugăciune, reflectând asupra chemării preoţeşti, în sintonie cu Anul pe care Biserica îl celebrează. Mulţumesc tuturor celor care ne-au fost aproape spiritualmente.

În această duminică a doua din Postul Mare liturghia este dominată de episodul Transfigurării, a Schimbării la Faţă, care, în Evanghelia Sfântului Luca, urmează imediat după invitaţia Învăţătorului: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze” (Lc 9,23). Acest eveniment extraordinar este o încurajare în urmarea lui Isus.

Luca nu vorbeşte de Transfigurare, dar descrie ceea ce s-a întâmplat prin două elemente: faţa lui Isus care se schimbă şi haina sa care devine albă şi strălucitoare, în prezenţa lui Moise şi Ilie, simbol al Legii şi al Profeţilor. Cei trei ucenici care asistă la scenă sunt toropiţi de somn: este atitudinea celui care, deşi fiind spectator al faptelor minunate divine, nu înţelege. Doar lupta împotriva toropelii care îi asaltează le permite lui Petru, Iacob şi Ioan să „vadă” slava lui Isus. Atunci ritmul devine insistent: în timp ce Moise şi Ilie se separă de Învăţătorul, Petru vorbeşte şi, în timp ce vorbeşte, un nor îl învăluie cu umbra sa pe el şi pe ceilalţi ucenici; este un nor, care, în timp ce îi acoperă, dezvăluia slava lui Dumnezeu, cum s-a întâmplat cu poporul peregrin prin pustiu. Ochii nu mai pot vedea, dar urechile pot să audă vocea care iese din nor: "Acesta este Fiul meu preaiubit, pe dânsul să-l ascultaţi!" (v.35).

Ucenicii nu mai sunt în faţa unui chip transfigurat, nici a unei haine albe, nici a unui nor care dezvăluie prezenţa divină. Înaintea ochilor lor este „Isus singur” (v.36). Isus este singur înaintea Tatălui său, în timp ce se roagă, dar, în acelaşi timp. „Isus singur” este tot ceea ce e dat ucenicilor şi Bisericii din orice timp: este ceea ce trebuie să fie de ajuns în mers. El este singura voce de ascultat, unicul de urmat, el care urcând spre Ierusalim îşi va da viaţa şi într-o zi „va transforma sărmanul nostru trup, făcându-l asemenea trupului său glorios” (Fil 3,21).

„Învăţătorule, ce bine ne simţim aici!”(Lc 9,33): este expresia extatică a lui Petru, care se aseamănă adesea cu dorinţa noastră în faţa mângâierilor Domnului. Dar Schimbarea la Faţă ne aminteşte că bucuriile semănate de Dumnezeu în viaţă nu sunt puncte de sosire, dar sunt lumini pe care el ni le dă în pelerinajul pământesc, pentru ca „Isus singur” să fie Legea noastră iar Cuvântul său să fie criteriul care ne călăuzeşte existenţa.

În această perioadă a Postului Mare invit pe toţi să mediteze asiduu Evanghelia. Urez, apoi, ca în acest An al Sfintei Preoţii păstorii „să fie cu adevărat pătrunşi de Cuvântul lui Dumnezeu, să-l cunoască cu adevărat, să-l iubească până la punctul încât el să le dea viaţă şi să le formeze gândirea” (Predica la Liturghia Sfinţirii Crismei din 9 aprilie 2009).
Fecioara Maria să ne ajute să trăim intens momentele noastre de întâlnire cu Domnul pentru ca să-l putem urma în fiecare zi cu bucurie. Spre ea să ne îndreptăm privirea invocând-o cu rugăciunea Îngerul Domnului.

După cuvântul de învăţătură inspirat din Liturghia duminicală, papa Benedict al XVI-lea a lansat două apeluri pentru Irak şi Chile.

Iată textele:

Apel pentru Irak
Am aflat cu profundă tristeţe ştirile tragice despre recentele ucideri al unor creştini în oraşul Mosul şi am urmărit cu vie preocupare celelalte episoade de violenţă, săvârşite în frământatul pământ irakian în dauna unor persoane lipsite de apărare de diferite apartenenţe religioase. În aceste zile de intensă reculegere m-am rugat adesea pentru victimele acelor atentate iar astăzi doresc să mă unesc în chip spiritual la rugăciunea pentru pace şi pentru restabilirea siguranţei, promovată de Consiliul Episcopilor din Ninive. Sunt aproape cu afecţiune de comunităţile creştine din întreaga ţară. Nu obosiţi de a fi ferment de bine pentru patria la care, de secole, aparţineţi cu titlu deplin!

În delicata fază politică pe care o traversează Irakul fac apel la autorităţile civile, pentru ca să depună orice efort pentru a reda siguranţă populaţiei şi, în special, minorităţilor religioase mai vulnerabile. Urez ca să nu se cedeze tentaţiei de a face să prevaleze interesele vremelnice şi de parte asupra integrităţii şi drepturilor fundamentale ale fiecărui cetăţean. În fine, în timp ce salut pe irakienii prezenţi aici în Piaţă, îndemn comunitatea internaţională să se străduiască pentru a da irakienilor un viitor de împăcare şi de dreptate, şi invoc cu încredere de la Dumnezeu cel atotputernic darul preţios al păcii.

Apel pentru Chile
Gândul meu se îndreaptă apoi spre Chile şi populaţiile lovite de cutremurul de pământ, care a provocat numeroase pierderi de vieţi umane şi uriaşe pagube. Mă rog pentru victime şi sunt aproape în mod spiritual de persoanele încercate de o atât de gravă calamitate; pentru ele implor de la Dumnezeu alinare în suferinţă şi curaj în aceste adversităţi. Sunt sigur că nu va lipsi solidaritatea multora, în special a organizaţiilor bisericeşti.

După recitarea antifonului marian „Angelus” au urmat saluturile particulare în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană.

Adresându-se pelerinilor polonezi, Sfântul Părinte a amintit că în Polonia s-a sărbătorit Duminica „Ad gentes”, susţinând operele misionare ale Bisericii prin rugăciune, post şi oferte. Tema „Misiunile sunt o chestiune de iubire” să fie pentru voi o încurajare pentru faptele bune şi generozitatea inimilor. Binecuvântez din inimă misionarii şi misionarele şi pe toţi cei care susţin serviciul lor credincios.

Salutând pelerinii italieni a menţionat, între alţii, reprezentanţii „Federaţiei Italiene Maladii Rare”.

Aici, serviciul în versiune audio: