Cine distruge prezenţa creştină în Irak, distruge istoria naţiunii: apel al nunţiului apostolic la Bagdad

RV 25 feb 2010. Un Irak fără creştini: este scenariul dezolant care se concretizează pe zi ce trece într-o ţară unde creştinismul este prezent încă de la origini. Comunitatea creştină irakiană trăieşte o adevărată "cale a Crucii" pe care Benedict al XVI-lea o însoţeşte cu adâncă durere. Ultimele ucideri de civili lipsiţi de apărare la Mosul l-au făcut pe episcopul acestui oraş martir, mons. Emil Shimoun Nona, să vorbească de o "stare de urgenţă umanitară".

Miercuri, de exemplu – a declarat episcopul catolic irakian la agenţia Asianews – sute de creştini au părăsit oraşul împotriva voinţei lor, fără a stinge însă dorinţa de a rămâne acolo unde de veacuri se simt cu adevărat acasă, după cum subliniază nunţiul apostolic în Irak, mons. Francis Assisi Chullikat:
• "Creştinii sunt aici de două mii de ani şi împărtăşesc istoria irakiană împreună cu ceilalţi locuitori. Aşadar, orice încercare de reducere sau, mai rău, de distrugere a prezenţei creştine din Irak înseamnă distrugerea a însăşi istoriei naţiunii irakiene. Creştinii sunt parte integrantă din această naţiune pe care vor să o construiască împreună cu ceilalţi, mai ales în această fază de reconstrucţie a Ţării. Contribuţia creştinilor, a tuturor Bisericilor creştine prezente în Irak, este importantă pentru viitorul Ţării".

În ciuda violenţelor, creştinii irakieni continuă să promoveze reconcilierea. Cum văd autorităţile irakiene iniţiativele creştine?
• "În realitate, creştinii sunt deja promotori de reconciliere şi de pace în Irak. Toate Bisericile din Irak participă la dialogul interreligios, sunt în contact constant cu reprezentanţii comunităţii musulmane din Irak. Recent am primit o delegaţie de suniţi şi şiiţi irakieni care au venit să-şi exprime solidaritatea la nunţiatură, acum, în aceste timpuri grele pentru creştini, mai ales pentru cei din Mosul. Aceasta înseamnă că creştinii sunt promotori de pace şi reconciliere în Irak iar rolul important pe care-l desfăşoară se bucură şi de aprecierea guvernului. Din nefericire, în aceste momente grele, se pare că autorităţile locale nu reuşesc să controleze violenţa care se comite în dauna populaţiei irakiene. Dar aceasta nu înseamnă că creştinii vor înceta efortul de a promovare a reconcilierii în rândul populaţiei pentru că aceasta face parte din însăşi vocaţia Bisericii din Irak".

Benedict al XVI-lea a cerut de mai multe ori, inclusiv în ultimele zile, autorităţilor irakiene şi comunităţii internaţionale să facă tot posibilul pentru a garanta siguranţa creştinilor din Irak. Aveţi un apel special pe care să-l adresaţi prin intermediul Radio Vatican?
• "Comunitatea internaţională ar face foarte bine să vegheze asupra minorităţilor din Irak, mai ales a creştinilor, care acum sunt printre cei mai expuşi la această formă de violenţă, în special la Mosul. Protecţia minoritarilor este importantă pentru că sunt cei fără glas în societate şi, prin urmare, unica manieră de a-şi face auzită vocea este cea care trece prin instanţele internaţionale. Pentru creştini este important ca drepturile şi viitorul lor să fie salvgardate şi tutelate la nivel naţional".

***
În aceste zile de tensiuni în Orientul Mijlociu, s-a subliniat de mai multe ori importanţa dialogului dintre creştinii şi musulmanii din regiune, pornind de la prezenţa comunităţii creştine. Preotul sirian Mtanious Hadad, rector al bazilicii catolice melkite "Santa Maria in Cosmedin" la Roma şi reprezentant al patriarhului Gregorios al III-lea Laham, a intervenit recent la o reuniune organizată de Comunitatea Sfântul Egidiu pe tema coexistenţei multireligioase. Să-l ascultăm acum, al microfonul redacţiei noastre centrale:
• "Dialogul este posibil pentru că este singurul mod prin care putem trăi unii alături de ceilalţi. Nu se poate face o dezbinare între o lume aşa zis "arabă", de religie musulmană şi una "occidentală", de religie catolică sau creştină. Noi suntem creştini încă din primul moment în care s-a născut creştinismul: în prima zi, noi eram acolo, pe acel pământ, iar aceasta înseamnă că suntem creştini arabi prin naştere şi identitate. Nu vrem să abandonăm Orientul Mijlociu, aparţinem acestor Ţări, am trăit într-un climat de dialog interreligios timp de 14 secole. Momente grele, s-au verificat în trecut şi se verifică acum în Liban, în Irak, momente grele de dialog între musulmani şi creştini, dar aceasta nu înseamnă a-i face pe creştini să emigreze".
Aşadar, în ciuda războaielor şi a tensiunilor, de ce anume depinde viitorul Orientului Mijlociu?
• "Acum este un moment cu adevărat greu, dar dacă vrem să vorbim de speranţă trebuie să refacem acest dialog, să revenim la faptul că musulmanii pot înţelege că creştinii sunt parte integrantă din această lume şi că noi, alături de ei, am participat la naşterea culturii arabe. Trebuie să revenim la un mod cu adevărat modern de a dialoga, de a se cunoaşte unii pe alţii, pentru că şi acum cea mai mare parte a problemelor provin din ignoranţa cu privire la prezenţa creştinilor din Orientul Mijlociu, la patrimoniul pe care l-au oferit întregii culturi arabe".