Încheierea expunerii relicvelor Sf. Anton de Padova: reflecţia mons. Paolo Doni

(RV - 23 februarie 2010) Circa 200 de mii de pelerini, 80 de ore de expunere, 150 de mii de rugăciune prezentate, 60 de fraţi călugări franciscani alături de credincioşi, 320 de voluntari: sunt câteva din numerele înregistrate de la 15 la 20 februarie 2010 la Padova, în Bazilica Sfântului unde au fost expuse rămăşiţele pământeşti ale Sfântului Anton. Evenimentul i-a făcut pe mulţi să se întrebe dacă astăzi credinţa mai are nevoie de forme exterioare, dacă se crede cu inima sau cu văzul, dacă există cumva pericolul unei devieri superstiţioase când ne găsim în faţa unor relicve.

Redacţia noastră centrală a sat de vorbă cu vicarul general al diecezei de Padova, mons. Paolo Doni:
• A fost o mişcare spontană din partea a foarte multe persoane şi nu numai din oraş şi din dieceză, dar şi din atâtea alte părţi ale Italiei şi chiar din străinătate. Aceasta vrea să spună că persoanele, după părerea noastră, simt o mare nevoie de a avea un punct de referinţă spirituală, de o persoană - în acest caz de Sfântul Anton - care este simţită ca un prieten al persoanelor şi familiilor şi deci dorinţa de s i se adresa lui. Cred, noi credem, că aceasta este într-adevăr o mare experienţă spirituală. Dieceza de Padova se bucură din totdeauna de prezenţa Sfântului şi nu este doar o prezenţă logistică, dar este o prezenţă calitativă în sensul că ceea ce Anton a reprezentat îl vremea sa şi continuă să reprezinte astăzi - mă gândesc la iubirea pentru săraci, dar ne gândim şi la iubirea sa pentru dreptate, pentru legalitate - continuă să fie elementele care au intrat în natura comunităţii bisericeşti şi a populaţiei din acest ţinut, în cultura teritoriului. Această prezenţă a lui Anton, cu valorile pe care continuă să le propună, s-a reînnoit în aceste zile. Este o persoană care continuă să fie vie şi reuşeşte să îmbogăţească şi să învioreze cultura acestui ţinut.

Aici serviciul audio: