Convertirea înseamnă să mergi contra curentului şi să te laşi transformat de iubirea
lui Cristos: Benedict al XVI-lea la audienţa generală din Miercurea Cenuşii
RV 17 feb 2010."Timpul Postului Mare să fie o ocazie
potrivită pentru a ne converti şi a merge împotriva curentului": cu acest îndemn,
papa Benedict al XVI-lea s-a adresat credincioşilor reuniţi în aula Paul al
VI-lea pentru tradiţionala audienţă generală de miercuri. În prima zi a Postului
Mare, Sfântul Părinte a subliniat că în acest timp "forte" al anului liturgic, fiecare
creştin este chemat să trăiască zile de intensă rugăciune şi sinceră pocăinţă, lăsându-se
transformat de misterul pascal al lui Isus Cristos.
"Convertiţi-vă şi credeţi
în Evanghelie". La începutul itinerariului pre-pascal, Benedict al XVI-lea a îndemnat
credincioşii să prindă "noutatea surprinzătoare" care se descătuşează din invitaţia
la convertire. Această chemare "dezvăluie şi" în acelaşi timp "denunţă superficialitatea
facilă care marchează de multe ori modul nostru de a trăi". Papa a evidenţiat că a
se converti înseamnă "a schimba direcţia pe drumul vieţii", nu doar o mică ajustare
ci "o adevărată inversare de direcţie". • " Convertirea înseamnă a
merge împotriva curentului, iar 'curentul' este stilul de viaţă superficială,
incoerent şi iluzoriu, care adesea ne târăşte, ne domină şi ne face sclavi ai răului
sau oricum prizonieri ai mediocrităţii morale. Prin convertire, în schimb, se ţinteşte
spre măsura înaltă a vieţii creştine, ne încredinţăm Evangheliei vii şi personale,
care este Cristos Isus".
Cristos este, aşadar, "ţinta finală şi
sensul adânc al convertirii". El este "calea pe care toţi sunt chemaţi să meargă în
viaţă, lăsându-se luminaţi de lumina sa". În acest fel, "convertirea îşi arată faţa
sa cea mai splendidă şi fascinantă". • "(...) nu este o simplă decizie
morală, care rectifică conduita noastră de viaţă, dar o alegere de credinţă,
care ne implică în întregime în comuniunea intimă cu persoana vie şi concretă a lui
Isus. A se converti şi a crede în Evanghelie, nu sunt două lucruri diferite
sau aşezate alături doar întâmplător, ci exprimă împreună aceeaşi realitate".
Convertirea,
a reluat Papa, este un "da total spus de cel care îşi încredinţează existenţa Evangheliei,
răspunzând liber lui Cristos care cel dintâi s-a oferit omului drept cale, adevăr
şi viaţă", drept "singurul care îl eliberează şi îl mântuieşte". De altfel, a continuat
Sfântul Părinte la cateheză, îndemnul la convertire şi la a crede în Evanghelie "nu
stă doar la începutul vieţii creştine", dar ne însoţeşte de a lungul tuturor paşilor
noştri. "Fiecare zi este timpul potrivit şi de har, pentru că fiecare zi ne solicită
să ne încredinţăm lui Isus, să avem încredere în el, să rămânem în el, să-i împărtăşim
stilul de viaţă" şi să învăţăm de la el iubirea adevărată: • "În fiecare zi,
chiar şi atunci când nu lipsesc greutăţile şi necazurile, oboseala şi căderile, chiar
şi când suntem tentaţi să abandonăm calea urmării lui Cristos şi să ne închidem în
noi înşine, în egoismul nostru, fără să ne dăm seama că avem nevoie să ne deschidem
la iubirea lui Dumnezeu în Cristos pentru a trăi aceeaşi logică de dreptate şi iubire".
Graţie iubirii lui Cristos, a fost reflecţia Papei, "noi putem intra în dreptatea
mai mare care este iubirea". Referindu-se apoi la cuvintele care însoţesc gestul liturgic
al punerii cenuşii, Papa a subliniat şi semnificaţia celeilalte expresii în care preotul
spune: "Adu-ţi aminte, omule, că ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce". Aici,
a observat Pontiful Roman, Cuvântul lui Dumnezeu "ne aduce aminte de fragilitatea
noastră, mai mult, de forma ei extremă care este moartea noastră". • "În faţa
fricii fireşti de sfârşit, şi cu atât mai mult în contextul
unei culturi care tinde să cenzureze realitatea şi experienţa umană a morţii, liturgia
Postului Mare, pe de o parte, ne aminteşte de moarte invitându-ne la realism şi înţelepciune,
dar, pe de alta, ne ajută mai ales să captăm şi să trăim noutatea neaşteptată pe care
credinţa creştină o descătuşează în însăşi realitatea morţii".
"Omul este
ţărână", a afirmat Pontiful, "şi în ţărână se va întoarce, dar este ţărână preţioasă
în ochii lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu l-a creat pe om destinându-l la nemurire".
Şi Isus, a fost evidenţierea sa, "a împărtăşit de bunăvoie cu fiecare om soarta fragilităţii,
în particular, prin moartea sa pe cruce". • "Dar chiar această moarte, plină
de iubirea sa faţă de Tatăl şi faţă de omenire, a fost calea spre învierea sa glorioasă
prin care Cristos a devenit izvorul unui har dăruit celor care cred
în el şi sunt făcuţi părtaşi la însăşi viaţa divină".
Gestul mărunt al
punerii cenuşii pe cap, ne dezvăluie, aşadar, bogăţia ascunsă a semnificaţiei sale: •
"Este o invitaţie de a parcurge timpul Postului Mare ca o cufundare mai conştientă
şi mai intensă în misterul pascal al lui Isus, în moartea şi învierea sa, prin intermediul
participării la Euharistie şi la viaţa de caritate, care din Euharistie se naşte şi
în ea îşi găseşte împlinirea".
Prin gestul primirii cenuşii pe cap, noi
reînnoim angajamentul de a-l urma pe Isus, de a ne lăsa transformaţi de misterul său
pascal, pentru a învinge răul şi a face binele, pentru a-l face să moară pe "omul
cel vechi" din noi, legat de păcat, şi a-l ajuta să se nască pe "omul cel nou", transformat
de harul lui Dumnezeu.
În fine, la saluturile în diferite limbi, Benedict
al XVI-lea a îndemnat pe cei bolnavi să-şi ofere suferinţele "împreună cu Cristos
pentru convertirea celor care sunt încă departe de Dumnezeu", iar pe cei de curând
căsătoriţi, "să construiască cu generozitate şi curaj" propria familie pe "stânca
puternică a iubirii divine". (Primiţi acum şi Binecuvântarea Apostolică invocată de
Benedict al XVI-lea la audienţa generală de miercuri, după cântarea în limba latină
a rugăciunii "Tatăl Nostru", binecuvântare ce ajunge pe calea undelor la toţi ascultătorii
care o primesc în spirit de credinţă.)