Convertirea înseamnă să mergi contra curentului şi să te laşi transformat de iubirea lui Cristos: Benedict al XVI-lea la audienţa generală din Miercurea Cenuşii

RV 17 feb 2010. "Timpul Postului Mare să fie o ocazie potrivită pentru a ne converti şi a merge împotriva curentului": cu acest îndemn, papa Benedict al XVI-lea s-a adresat credincioşilor reuniţi în aula Paul al VI-lea pentru tradiţionala audienţă generală de miercuri. În prima zi a Postului Mare, Sfântul Părinte a subliniat că în acest timp "forte" al anului liturgic, fiecare creştin este chemat să trăiască zile de intensă rugăciune şi sinceră pocăinţă, lăsându-se transformat de misterul pascal al lui Isus Cristos.

"Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie". La începutul itinerariului pre-pascal, Benedict al XVI-lea a îndemnat credincioşii să prindă "noutatea surprinzătoare" care se descătuşează din invitaţia la convertire. Această chemare "dezvăluie şi" în acelaşi timp "denunţă superficialitatea facilă care marchează de multe ori modul nostru de a trăi". Papa a evidenţiat că a se converti înseamnă "a schimba direcţia pe drumul vieţii", nu doar o mică ajustare ci "o adevărată inversare de direcţie".
• " Convertirea înseamnă a merge împotriva curentului, iar 'curentul' este stilul de viaţă superficială, incoerent şi iluzoriu, care adesea ne târăşte, ne domină şi ne face sclavi ai răului sau oricum prizonieri ai mediocrităţii morale. Prin convertire, în schimb, se ţinteşte spre măsura înaltă a vieţii creştine, ne încredinţăm Evangheliei vii şi personale, care este Cristos Isus".

Cristos este, aşadar, "ţinta finală şi sensul adânc al convertirii". El este "calea pe care toţi sunt chemaţi să meargă în viaţă, lăsându-se luminaţi de lumina sa". În acest fel, "convertirea îşi arată faţa sa cea mai splendidă şi fascinantă".
• "(...) nu este o simplă decizie morală, care rectifică conduita noastră de viaţă, dar o alegere de credinţă, care ne implică în întregime în comuniunea intimă cu persoana vie şi concretă a lui Isus. A se converti şi a crede în Evanghelie, nu sunt două lucruri diferite sau aşezate alături doar întâmplător, ci exprimă împreună aceeaşi realitate".

Convertirea, a reluat Papa, este un "da total spus de cel care îşi încredinţează existenţa Evangheliei, răspunzând liber lui Cristos care cel dintâi s-a oferit omului drept cale, adevăr şi viaţă", drept "singurul care îl eliberează şi îl mântuieşte". De altfel, a continuat Sfântul Părinte la cateheză, îndemnul la convertire şi la a crede în Evanghelie "nu stă doar la începutul vieţii creştine", dar ne însoţeşte de a lungul tuturor paşilor noştri. "Fiecare zi este timpul potrivit şi de har, pentru că fiecare zi ne solicită să ne încredinţăm lui Isus, să avem încredere în el, să rămânem în el, să-i împărtăşim stilul de viaţă" şi să învăţăm de la el iubirea adevărată:
• "În fiecare zi, chiar şi atunci când nu lipsesc greutăţile şi necazurile, oboseala şi căderile, chiar şi când suntem tentaţi să abandonăm calea urmării lui Cristos şi să ne închidem în noi înşine, în egoismul nostru, fără să ne dăm seama că avem nevoie să ne deschidem la iubirea lui Dumnezeu în Cristos pentru a trăi aceeaşi logică de dreptate şi iubire".

Graţie iubirii lui Cristos, a fost reflecţia Papei, "noi putem intra în dreptatea mai mare care este iubirea". Referindu-se apoi la cuvintele care însoţesc gestul liturgic al punerii cenuşii, Papa a subliniat şi semnificaţia celeilalte expresii în care preotul spune: "Adu-ţi aminte, omule, că ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce". Aici, a observat Pontiful Roman, Cuvântul lui Dumnezeu "ne aduce aminte de fragilitatea noastră, mai mult, de forma ei extremă care este moartea noastră".
• "În faţa fricii fireşti de sfârşit, şi cu atât mai mult în contextul unei culturi care tinde să cenzureze realitatea şi experienţa umană a morţii, liturgia Postului Mare, pe de o parte, ne aminteşte de moarte invitându-ne la realism şi înţelepciune, dar, pe de alta, ne ajută mai ales să captăm şi să trăim noutatea neaşteptată pe care credinţa creştină o descătuşează în însăşi realitatea morţii".

"Omul este ţărână", a afirmat Pontiful, "şi în ţărână se va întoarce, dar este ţărână preţioasă în ochii lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu l-a creat pe om destinându-l la nemurire". Şi Isus, a fost evidenţierea sa, "a împărtăşit de bunăvoie cu fiecare om soarta fragilităţii, în particular, prin moartea sa pe cruce".
• "Dar chiar această moarte, plină de iubirea sa faţă de Tatăl şi faţă de omenire, a fost calea spre învierea sa glorioasă prin care Cristos a devenit izvorul unui har dăruit celor care cred în el şi sunt făcuţi părtaşi la însăşi viaţa divină".

Gestul mărunt al punerii cenuşii pe cap, ne dezvăluie, aşadar, bogăţia ascunsă a semnificaţiei sale:
• "Este o invitaţie de a parcurge timpul Postului Mare ca o cufundare mai conştientă şi mai intensă în misterul pascal al lui Isus, în moartea şi învierea sa, prin intermediul participării la Euharistie şi la viaţa de caritate, care din Euharistie se naşte şi în ea îşi găseşte împlinirea".

Prin gestul primirii cenuşii pe cap, noi reînnoim angajamentul de a-l urma pe Isus, de a ne lăsa transformaţi de misterul său pascal, pentru a învinge răul şi a face binele, pentru a-l face să moară pe "omul cel vechi" din noi, legat de păcat, şi a-l ajuta să se nască pe "omul cel nou", transformat de harul lui Dumnezeu.

În fine, la saluturile în diferite limbi, Benedict al XVI-lea a îndemnat pe cei bolnavi să-şi ofere suferinţele "împreună cu Cristos pentru convertirea celor care sunt încă departe de Dumnezeu", iar pe cei de curând căsătoriţi, "să construiască cu generozitate şi curaj" propria familie pe "stânca puternică a iubirii divine". (Primiţi acum şi Binecuvântarea Apostolică invocată de Benedict al XVI-lea la audienţa generală de miercuri, după cântarea în limba latină a rugăciunii "Tatăl Nostru", binecuvântare ce ajunge pe calea undelor la toţi ascultătorii care o primesc în spirit de credinţă.)

Aici, serviciul audio: