11 februarie, Liturghia lui Benedict al XVI-lea pentru Ziua Bolnavului. Papa: suferinţa umană are un sens în planul de iubire a lui Dumnezeu

(RV- 9 februarie 2010) Benedict al XVI-lea va celebra joia viitoare, la orele 10.30, o Liturghie pentru bolnavi, în Bazilica Vaticană, cu ocazia comemorării liturgice a Sfintei Fecioare Maria de Lourdes şi în cea de-a 8.a Zi Mondială a Bolnavului, axată anul acesta pe tema „Biserica în serviciul iubirii pentru cei suferinzi”.
Valorii demnităţii umane în boală şi în suferinţă, Papa i-a dedicat numeroase intervenţii. Reparcurgem câteva reflecţii ale lui Benedict al XVI-lea asupra acestui argument: Pentru ce suferim? Experienţa durerii poate fi considerată ca ceva pozitiv? Cine ne poate elibera de suferinţă şi de moarte?. Acestea sunt - recunoaşte papa Benedict - întrebări existenţiale. Întrebări care - afirmă Papa - „rămân din punct de vedere uman de cele mai multe ori fără răspuns”, deoarece suferinţa „constituie o enigmă de nepătruns pentru raţiune”. Cu toate acestea, suferinţa nu este fără sens:
• În încercare şi în timp de boală Dumnezeu ne vizitează tainic şi, dacă ne abandonăm voinţei lui, putem simţi puterea iubirii sale părinteşti (Discurs la Spitalul „San Giovanni Battista” din Roma, 2 decembrie 2007).

Boala, subliniază Papa, „este o încercare foarte dureroasă şi singulară, dar în faţa misterului lui Dumnezeu, care a asumat trupul nostru muritor, ea capătă sensul ei şi devine dar şi ocazie de sfinţire”. Suferinţa., în misterul lui Dumnezeu, devine iubire pentru ceilalţi:
• Când suferinţa şi descurajarea devin mai puternice, gândiţi-vă că Cristos vă asociază la crucea sa pentru că vrea să spună prin voi un cuvânt de iubire celor care au rătăcit drumul vieţii şi, închişi în egoismul lor gol, trăiesc în păcat şi departe de Dumnezeu. De fapt, condiţiile voastre de sănătate mărturisesc că viaţa adevărată nu este aici, dar la Dumnezeu, unde fiecare dintre noi îşi va găsi bucuria dacă va fi urmat paşii acelui om mai adevărat: Isus din Nazaret, Învăţător şi Domn (Discurs la Spitalul Sfânta Inimă din Roma, 10 decembrie 2009).

Iată de ce, avertizează Papa, este nevoie de a contrasta mentalitatea eficienţei care tinde să marginalizeze bolnavul, considerându-l „o povoară şi o problemă pentru societate”:
• Cine are simţul demnităţii umane ştie, în schimb, că acestea trebuie respectate şi susţinute în timp ce înfruntă dificultăţile şi suferinţa legate de condiţiile lor de sănătate (Discurs la Spitalul Sfânta Inimă din Roma, 10 decembrie 2009).
 
Spitalele şi casele de cură, este reflecţia Pontifului, pot deveni „locuri deosebite unde se dovedeşte iubirea creştină care alimentează speranţa”. Această mare speranţă, subliniază mai departe, „poate fi numai Dumnezeu, care îmbrăţişează universul şi care poate să ne propună şi să ne dea ceea ce, singuri, nu putem dobândi”:
• Cine poate elimina puterea răului este numai Dumnezeu. Tocmai pentru faptul că Isus Cristos a venit în lume spre a ne revela planul divin al mântuirii noastre, credinţa ne ajută să pătrundem sensul întregii realităţi umane şi prin urmare şi al suferinţei (Discurs la Casa Alinării Suferinţei, San Giovanni Rotondo, 21 iunie 2009).
Un îndemn special Papa îl adresează lucrătorilor sanitari chemaţi, în fiecare zi să dea mărturie despre iubirea lui Dumnezeu celui care suferă. Caritatea, subliniază, „află o atenţie deosebit de semnificativă în îngrijirea bolnavilor”. Şi indică în Euharistie fundamentul pastoralei sănătăţii:
• Tocmai din Euharistie pastorala sănătăţii trage continuu forţa pentru ajuta efectiv omul şi a-l promova potrivit demnităţii care îi este proprie” (Discurs către Consiliul Pontifical pentru Pastorala Sănătăţii, 22 martie 2007).

Eucaristia, e încurajarea Papei, “este limfa vitală care îi întăreşte şi le revarsă în suflet lumină interioară pentru a trăi cu credinţă şi cu speranţă condiţia de infirmitate şi de suferinţă".
 
Aici serviciul audio: