Papa către episcopii scoţieni în vizită ad Limina: apăraţi Evanghelia de cei care vor să-i slăbească vigoarea. Interviu cu cardinalul O’Brien

(RV - 5 februarie 2010) Formaţi noi generaţii de preoţi şi laici capabili să mărturisească adevărul creştin în orice sector bisericesc şi profesional, să apere integritatea principiilor şi libertatea de a le manifesta public. Acesta este mandatul pe care Benedict al XVI-lea l-a încredinţat episcopilor scoţieni, primiţi vineri dimineaţă împreună în Vatican pentru vizita lor ad Limina. Papa a abordat temele tutelării vieţii de derivele ştiinţifice care o ameninţă, cerând episcopilor o adeziune deplină la Magisteriul bisericesc în orice împrejurare.

Cuvintele Papei au fost oarecum o anticipaţie, şi mai presus de toate o pregătire, la ceea ce se va întâmpla în timpul călătoriei apostolice în Marea Britanie prevăzută până la finele acestui an. O anticipare incisivă în conţinut şi ton, care a atins nodurile cel mai actuale ale realităţii bisericeşti şi sociale scoţiene. La bază, Benedict al XVI-lea a pus capitolul formării forţelor creştine ale ţării, cler şi laici. E nevoie, a spus clar papa Benedict, de preoţi care „să se angajeze în mod serios în rugăciune şi să trăiască cu bucurie ministerul, slujirea lor”, deoarece acesta este genul de mărturie care „aduce rod nu numai în viaţa spirituală a credincioşilor, dar şi în ceea ce priveşte noile vocaţii”:

• “Emphasize the indispenable role of the priest…Subliniaţi rolul indispensabil al preotului în viaţa Bisericii, mai ales pentru actualizarea Euharistiei din care Biserica însăşi primeşte viaţa. Şi încurajaţi persoanele cărora le-a fost încredinţată formarea seminariştilor ca să facă tot posibilul pentru a pregăti o nouă generaţie de preoţi motivaţi şi plini de zel, bine pregătiţi sub aspect uman, din punct de vedere intelectual şi spiritual spre a putea împlini slujirea preoţească în secolul al XXI-lea”.

Fără a confunda propriile domenii de apostolat cu cel al preoţilor - cum se întâmplă uneori, a relevat Papa - şi laicii au nevoie de o pregătire adecvată, pentru că în felul acesta, a afirmat Pontiful, este posibil „a da un puternic impuls muncii de evanghelizare a societăţii”.

Formarea laicilor porneşte din şcoli şi în special din cele catolice, a observat episcopul Romei, „se poate fi mândri” de contribuţia oferită „în a depăşi sectarismul şi în crearea de bune raporturi între comunităţi”, prin marea lor forţă de coeziune socială”:
• As you encourage Catholic teachers…Încurajând învăţătorii catolici în munca lor, puneţi un accent deosebit pe calitatea şi profunzimea educaţiei religiose, pentru a forma un laicat bine închegat şi informat, în măsură şi dispuşi să-şi desfăşoare misiunea. O puternică prezenţă în mass-media, în politica locală şi naţională, în magistratură, în profesiuni şi în universităţi poate doar să contribuie la îmbogăţirea vieţii naţionale a Scoţiei, prin persoane de credinţă care dau mărturie despre adevăr, mai ales când adevărul este pus în discuţie.

În discursul Pontifului nu a lipsit un pasaj dedicat provocărilor puse, a spus prelaţilor, „de mareea în creştere a secularizării” care se înregistrează în Scoţia. „Sprijinul acordat eutanasiei - a deplâns între altele - loveşte la inimă concepţia creştină despre demnitatea vieţii umane”:
• Recent developments in medical ethics…Evoluţiile recente în materie de etică medicală şi unele practici promovate în domeniul embriologiei trezesc mare preocupare. Dacă învăţătura Bisericii este compromisă, chiar şi numai uşor, în unul din asemenea sectoare, devine dificil a apăra plinătatea învăţăturii catolice în mod integral.

„Păstorii Bisericii, a insistat papa Benedict, trebuie să atragă continuu atenţia credincioşilor chemându-i la fidelitate deplină faţă de Magisteriul Bisericii, susţinând şi apărând în acelaşi timp, dreptul Bisericii la a trăi liber în societate potrivit propriilor convingeri”. Şi pentru că, a adăugat:
• All too often the Church’s doctrine...Prea adesea învăţătura Bisericii este percepută ca o serie de interdicţii şi de poziţii retrograde, în timp ce realitatea, cum ştim, este că ea e creativă şi vitală, şi este îndreptată spre realizarea cât mai complet posibil a marelui potenţial de bine şi de fericire pe care Dumnezeu l-a înscris în fiecare dintre noi.

Benedict al XVI-lea a exprimat satisfacţie pentru evoluţia pozitivă pe tărâm ecumenic. Patru sute cinci zeci de ani după ceea ce a definit „o dureroasă ruptură” a unităţii Bisericii catolice în Scoţie, Papa a scos în relief „progresele făcute în a vindeca rănile pe care moştenirea acelei perioade, în special în ceea ce priveşte sectarismul care a continuat să-şi ridice capul, chiar şi în timpuri recente”.

„În rezistenţa opusă presiunilor care vor să slăbească vigoarea mesajului creştin - a spus în încheiere Benedict al XVI-lea vorbind episcopilor scoţieni - orientaţi-vă spre obiectivul unităţii depline şi vizibile, pentru a fi pe deplin în măsură să răspundeţi voinţei lui Cristos”.

Catolicii în Scoţia sunt doar 13% din totalul populaţiei care numără circa 5 milioane de locuitori. Dar este o comunitate vioaie şi angajată. Ce tip de colaborare există cu celelalte comunităţi creştine în privinţa provocărilor principale ale ţării?

Philippa Hitchen de la programul englez l-a întrebat pe cardinalul Keith Patrick O'Brien, arhiepiscop de St. Andrews şi Edinburgh şi preşedinte al Conferinţei episcopale scoţiene:
• Avem o colaborare strânsă, chiar dacă întrucât catolici se întâmplă să intervenim asupra unor chestiuni în care ceilalţi lideri creştini nu se exprimă: uneori se spune că noi suntem singura voce creştină asupra unor teme precum avortul, propunerea de lege privind fecundarea umană şi embriologia, în discuţie în Parlament, sinuciderea asistată. Noi avem o poziţie foarte netă asupra tuturor chestiunilor şi nu ne este teamă să ne exprimăm pentru a oferi o orientare creştină în ţară: lucru pe care uneori ceilalţi lideri nu îl fac. Căutăm să facem să se înţeleagă ceea ce ar putea să se întâmple cu unele noi legi. Ne adresăm tuturor în mod simplu: de exemplu, împotriva eutanasiei am găsit cuvântul de ordine „Nu ucide pe bunica ta!”, iar împotriva manipulărilor genetice am vorbit despre „Legea Frankenstein”. Suntem foarte angajaţi şi pe frontul crizei economice şi ca Biserică catolică punem la dispoziţie structuri pentru a distribui ajutoare, hrană, şi procura locuinţe, invitând politicienii noştri să intervină împotriva sărăciei, în special în marile oraşe. Există apoi apărarea căsătoriei şi a familiei ameninţate în stabilitatea ei. Dacă familia nu stă în picioare, societatea, ţara în ansamblul ei, nu rezistă.
 
Aici serviciul audio: