Episcopii din Anglia şi Ţara Galilor în vizită “ad Limina”. Arhiepiscopul Nichols:
catolicii angajaţi în a mărturisi credinţa în complexa societate britanică
(RV – 25 ianuarie 2010) Benedict al XVI-lea a primit luni dimineaţă primul grup de
episcopi din Anglia şi Ţara Galilor, aflaţi în vizită „ad Limina”. Un eveniment
deosebit de semnificativ şi în vederea călătoriei apostolice pe care Benedict al XVI-lea
o va face în Marea Britanie, în luna septembrie. Biserica locală numără 5 arhidieceze
şi 17 dieceze. Catolicii sunt puţin peste 5 milioane, reprezentând 8,9% din populaţie. În
fruntea grupul înalţilor prelaţi englezi primiţi luni în audienţă de Sfântul Părinte
s-a aflat arhiepiscopul de Westminster, mons Vincent Gerard Nichols, preşedintele
Conferinţei Episcopale din Anglia şi Ţara Galilor. Dar iată care sunt problematicele
cu care se confruntă Biserica Catolică din Anglia, într-un interviu cu monseniorul
Nichols:
• „Un recent studiu revelează o comunitate catolică mai eterogenă
şi înregistrează o creştere numerică de care eram pe deplin conştienţi. Un alt
aspect care iese în evidenţă în acest moment se referă la viaţa de credinţă care –
potrivit studiului – este mult mai intensă în marile oraşe în comparaţie cu zonele
rurale ale ţării, unde numărul credincioşilor este în scădere, unde preoţii devin
tot mai înaintaţi în vârstă, şi unde există o serie de dificultăţi. De asemenea,
studiul arată că în comparaţie cu restul populaţiei, catolicii sunt cu mult mai activi
în cauza justiţiei şi a justiţiei sociale. Şi acest lucru este încurajator pentru
noi, deoarece reprezintă o expresie concretă a magisteriului social al Bisericii şi
demonstrează că dincolo de binecunoscutele dificultăţi avem şi o serie de realităţi
foarte pozitive de ilustrat.”
Numeroşi sunt imigranţii din Polonia, din Filipine.
Această Biserică multietnică reprezintă fără îndoială o problematică de înfruntat: •
„Trebuie să spun că multe dintre comunităţile imigrate aduc de fapt viaţă nouă şi
vigoare catolicismului nostru englez. Există desigur dificultăţi cu acele grupuri
naţionale care – este şi de înţeles – vor să-şi conserve identitatea şi propriile
rituri liturgice. Dar în majoritatea cazurilor situaţia este gestionată destul de
bine şi găsim un echilibru între integrarea într-o unică comunitate liturgică şi recunoaşterea
profundei nevoi spirituale a credincioşilor de a-şi exprima credinţa în limba lor
maternă”.
Marea Britanie este poate, în prezent, una dintre societăţile cele
mai secularizate din Europa, şi totuşi există o mare sete de spiritualitate… •
„Societatea britanică este destul de complexă. Unele instituţii cheie, deseori universităţile
şi uneori structuri ale guvernului în activitatea lor legislativă se concentrează
aproape exclusiv pe partea financiară şi nu se gândesc că acest aspect reflectă o
mentalitate comună. Cred că în această ţară iese la iveală incertitudinea privind
tipul de societate care se doreşte, adevăratele valori de urmat sau identitatea profundă
de construit şi de susţinut. Credinţa religioasă ne ajută să trăim în această
incertitudine pentru că ne dă o deschidere către transcendent şi către conştiinţa
deplină că nu putem cunoaşte şi controla totul. Ca Biserică încercăm să jucăm
din plin partea noastră în dezbaterile publice asupra acestor teme, ceea ce înseamnă
că uneori trebuie să vorbim cu statisticile în mână. Alteori, însă, trebuie să încercăm
să intrăm în dezbatere în primul rând cu un mod raţional de a gândi, şi mai apoi cu
partea de credinţă: este cazul actualei dezbateri privind sinuciderea asistată. Sunt
şi situaţii în care trebuie să încercăm să arătăm rolul credinţei religioase în domeniul
public. Trebuie, aşadar, să intervenim la diferite niveluri.
Cum sunt raporturile
cu Comuniunea anglicană după recenta aprobare a Constituţiei apostolice „Anglicanorum
Coetibus”? • „Acum, reacţia la Anglicanorum Coetibus este, într-un anumit sens,
măsurată. A existat o puternică reacţie la început, pe care mass-media a prezentat-o
în mod deformat, exagerat. Acum suntem într-o fază de reaşezare şi de reflecţie în
rugăciune. Pentru o evaluare completă a iniţiativei Papei, este necesar să se considere
importantul anunţ al iniţierii celei de-a treia faze de colocvii a Comisiei Internaţionale
Anglicano-Catolice. În opinia mea este vorba de două aspecte legate între ele. Răspunsul
Sfântului Părinte a dat un impuls pozitiv dezbaterilor acestei Comisii , iar lansarea
concomitentă a Comisiei Internaţionale Anglicano-Catolice III şi a Constituţiei apostolice
Anglicanorum Coetibus nu este o coincidenţă. De fapt, în declaraţia noastră comună,
arhiepiscopul anglican de Canterbury şi eu am spus că acest pas al Sfântului Scaun
va duce la încheierea unei perioade de incertitudini şi consider că a reprezentat
o contribuţie pozitivă pentru un dialog mai amplu dintre Biserica Catolică şi Comuniunea
anglicană în ansamblul său şi care va avea roade şi în această ţară.”