Fericitul Josép Samsó Elias, preot şi martir, spaniol beatificat în Anul Sfintei Preoţii

(RV - 23 ianuarie 2010) Martirul creştin, asemenea lui Isus Cristos nu urăşte şi nu ucide, dar iubeşte şi iartă. Martirul creştin este un mărturisitor al vieţii şi nu al morţii: a spus sâmbătă dimineaţă la Matarò în Spania, arhiepiscopul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, în timpul slujbei de beatificare a lui Josép Samsó Elias, preot şi martir. Născut în 1887, părintele Josép a fost numit rector al parohiei de Matarò în 1923. Treisprezece ani mai târziu, într-o Spanie sfâşiată de războiul civil, preotul a fost arestat pentru că făcea parte din cler şi a rămas în închisoare timp de o lună apoi a fost împuşcat. Dar a murit iertându-şi asasinii.

Ce model de preot reprezintă, acest noi fericit? Răspunde părintele Ramon Julià Saurì, postulatorul cauzei de beatificare:
• Reprezintă un model de preot actual: un preot aşa cum Papa a cerut în Anul Sfintei Preoţii, dedicat complet lui Dumnezeu, lui Isus şi oamenilor. A ştiut să se identifice în Isus şi, asemenea lui Isus, a ştiut să se dedice oamenilor.

Şi nu este întâmplător faptul că figura fericitului Josép a fost comparată cu cea a Parohului de Ars, Ioan Maria Vianney. Ce au în comun aceste două figuri de preot?
• Amândoi au fost parohi care s-au străduit să-şi iubească credincioşii pentru a le purta iubirea lui Dumnezeu, pentru a-l apropia pe Dumnezeu de oameni şi face astfel ca oamenii să se apropie de milostivirea lui Dumnezeu. Amândoi s-au dedicat complet muncii pastorale - la spovadă, îndrumare spirituală, serviciul bolnavilor, al săracilor şi în felul acesta au purtat iubirea lui Dumnezeu oamenilor.

Fericitul Josép Samsó Elias în anii ’30, un moment dificil pentru Spania sfâşiată de războiul civil. Cum a reuşit să se menţină deasupra conflictelor politice?
• El, tocmai datorită acestei iubiri, acestei prezenţe a lui Dumnezeu, rugăciunii pe care o trăia profund, a simţit această pace interioară. Toţi martorii care au fost în închisoare cu el - laici şi câţiva alţi preoţi - au văzut seninătatea acestei persoane care până în ultima clipă a mers cu această pace în căutarea Domnului, care îi aducea darul martirajului. A iertat - şi aceasta este un lucru pe care o persoană care nu trăieşte prezenţa lui Dumnezeu nu-l poate face: să-l ierţi pe cine te ucide. Este atât de dificil!...Şi el a făcut-o. A spus: „Apropiaţi-vă, căci vreau să vă îmbrăţişez pe toţi, înainte de a muri!”.

Potrivit episcopilor timpului, fericitul Josép era cel mai bun catihet al diecezei; figura sa ne învaţă deci importanţa catehezei…
• Da, desigur. Acest minister al catehezei, al vestirii Evangheliei celor mici, celor mari, tinerilor şi adulţilor el l-a trăit din primul moment în care s-a aflat în parohie. Şi-a dedicat toată viaţa acestei slujiri, a scris un „Ghid pentru catiheţi şi directori de cateheză”. L-a scris în 1936, dar până în 1940 nu a fost publicat. Este într-adevăr o carte care, cum spun unii dintre episcopi, a anticipat ideile Conciliului al II-lea din Vatican, deoarece a bazat cateheza sa pe Biblie, pe liturgie şi pe viaţa poporului, pe exemple din viaţa zilnică. De fapt spunea şi el: „Catihetul trebuie să fie ca şi părinţii: trebuie să-i iubească pe copii pentru a-i putea educa în credinţă”. Dacă cineva nu ştie să-i iubească pe copii cu acea dragoste pe care o au părinţii, e mai bine să nu se ocupe de cateheză deoarece va învăţa cultură religioasă, dar nu va transmite iubirea pe care ne-o învaţă credinţa.
 
Aici serviciul audio: