Unitatea creştinilor se naşte dintr-o viziune pe deplin universală a Bisericii: primatul anglican, Rowan Williams

(RV - 22 ianuarie 2010) Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor 2010 a ajuns vineri la cea de-a cincia sa zi de celebrări, pe tema din Evanghelia după Sfântul Luca 24,48: „Voi veţi fi martorii acestor lucruri”. Problema unităţii - afirmă primatul Comuniunii Anglicane, arhiepiscopul de Canterbury, Rowan Williams - este un obiectiv de urmărit cu o „viziune universală” de credinţă dar şi „fără anxietate”, aşa cum au mărturisit în ultimul secol multe personalităţi de diferite confesiuni creştine.
 
Iată, consideraţiile primatului anglican într-un interviu realizat de Philippa Hitchen:
• Climatul celebrărilor este puţin sub nivel, deoarece ne-am dat seama că speranţele de acum 100 de ani erau puţin realiste: au ţintit mult prea sus, cum mari aşteptări, subevaluând - după părerea mea - nivelul complexităţii teologice de înfruntat pentru a ajunge la o mai profundă unitate. În acelaşi timp, este important să se ştie că există persoane care au această viziune curajoasă: „da, se poate face - afirmă - şi nu trebuie să ne lăsăm cuprinşi de frică din cauza dificultăţilor”. Au existat persoane care gândeau în acest mod, care aveau o viziune cu adevărat universală despre Biserică: cred că acest „model” este cel mai interesant. Tentaţia astăzi este a considera că unitatea este prea dificilă de atins şi că trebuie să ne mulţumim cu expresii locale de creştinătate care să acţioneze cât pot mai bine în micul lor context: este paradoxal să se ajungă la această concluzie tocmai în epoca societăţii globale şi fără frontiere. Noi nu vrem să ne resemnăm la o expresie locală de creştinătate, ci vrem să amintim că există o viziune universală, da. „catolică” la care ţintim.

În această Săptămână de rugăciune pentru unitatea creştinilor, veţi vorbi în catedrala din Westminster la Londra, în cinstea lui Mary Ward, călugăriţa catolică britanică, dintre secolele 16-17, fondatoarea Congregaţiei Damelor Engleze, actualmente Congregatio Jesu, legată de spiritualitatea Sfântului Ignaţiu de Loyola…
• Se datorează mai presus de toate prieteniei personale cu unele persoane ale acestei Congregaţii, dar şi pentru a remarca faptul că într-o epocă în care atâta lume se mărginea la o simplă apărare a Bisericii, era şi cine voia o viaţă creştină radical nouă, serioasă şi disciplinată, caracterizată de viziunea specifică iezuiţilor, şi în acelaşi timp, extrem de flexibilă, aşa cum ieziţii voiau să fie, în special în domeniul educativ. Astfel, într-o epocă de presiune şi de criză, când existau mii de motive de a se teme, iată viziunea unuia care nu este condiţionat de teamă: cred că este un mesaj pozitiv asupra căruia trebuie reflectat. Este ereditatea lăsată de iezuiţi. Şi trebuie să spun că opera desfăşurată de Societatea lui Isus pentru a încuraja dialogul, în special în ultimii 30 de ani, a fost extraordinară. Mă gândesc la reflecţiile părintelui Arupe la Hiroshima, când a fost lansată prima bombă atomică. Aceste reflecţii creează în tine un punct de referinţă, vezi că este vorba de reflecţii „creştine”, nu specific ale Societăţii lui Isus sau ale Bisericii Catolice, ci de reflecţii pe care oricine şi le poate însuşi şi învăţa din ele.
 
Aici serviciul audio: