2010-01-10 14:27:57

Fraternitatea derivată din Botez, model social pentru o nouă umanitate; imigranţii au drepturi, dar violenţa nu e justă; violenţa împotriva creştinilor trezeşte indignare: Papa la rugăciunea „Angelus” (text)


(RV - 10 ianuarie 2010) Din Botez derivă modelul de societate bazat pe fraternitate: papa Benedict al XVI-lea la rugăciunea „Angelus”; nu există violenţă în numele lui Dumnezeu. Trebuie să se plece de la miezul problemei având în vedere semnificaţia persoanei: imigranţii sunt persoane, cu drepturi şi obligaţii, şi trebuie respectaţi ca atare. Violenţa împotriva creştinilor suscită indignare. Nu se poate onora Dumnezeu, ofensând demnitatea şi lezând drepturile propriilor semeni.

A spus Benedict al XVI-lea în alocuţiunea sa duminicală. Fraternitatea care pentru creştini derivă din Botez este şi un „model de societate” şi lor le revine îndatorirea de a fi „fermentul unei umanităţi noi, solidară şi bogată în pace şi speranţă”. Papa Benedict al XVI-lea a afirmatea acestea înainte de recitarea rugăciunii „Angelus”, duminică 10 ianuarie, în sărbătoarea Botezului Domnului după calendarul roman sau latin. Fraternitatea nu se poate stabili prin intermediul unei ideologii, şi cu atât mai puţin printr-un decret al vreunei puteri constituite. Oamenii se recunosc fraţi plecând de la conştiinţa umilă dar profundă de a fi fii ai unicului Tată ceresc.

Pontiful a vorbit despre semnificaţia Botezului la întâlnirea duminicală cu pelerinii reuniţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru pentru rugăciunea Îngerul Domnului, după ce mai înainte celebrase Sfânta Liturghie în Capela Sixtină în cadrul căruia a administrat sacramentul Botezului unui număr de 14 nou-născuţi, şapte băieţi şi 7 fete, toţi fii ai unor angajaţi în diferite oficii ale Sfântului Scaun sau Cetăţii Vaticanului.

Iată textul alocuţiunii şi apelurilor Papei în traducerea noastră de lucru:

Iubiţi fraţi şi surori,
dimineaţa aceasta, în timpul Sfintei Liturghii, celebrată în Capela Sixtină, am administrat sacramentul Botezului câtorva nou-născuţi. Această consuetudine este legată de sărbătoarea Botezului Domnului, prin care se încheie timpul liturgic al Crăciunului. Botezul sugerează foarte bine sensul global al Festivităţilor Naşterii Domnului, în care tema actului de a deveni fii ai lui Dumnezeu graţie venirii Fiului unul-născut în umanitatea noastră constituie un element dominant. El s-a făcut om pentru ca noi să putem deveni fii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu s-a născut pentru ca noi să putem a ne naşte di nou. Aceste concepte revin continuu în textele liturgice de Crăciun şi constituie un motiv entuziast de reflecţie şi de speranţă. Ne gândim le ceea ce scrie Sfântul Paul Galatenilor: „Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său născut din femeie, născut sub Lege, ca să-i răscumpere pe cei care erau sub Lege ca să primim înfierea (Gal 4,4-5); sau şi Sfântul Ioan în prologul Evangheliei sale: „Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu” (In 1,12). Acest minunat mister care este „a doua naştere” a noastră - renaşterea unei fiinţe umane de „sus”, de la Dumnezeu (Cf In 3,1-8) - se realizează şi se rezumă în semnul sacramental al Botezului.

Prin acest sacrament omul devine realmente fiu, fiu al lui Dumnezeu. De atunci, scopul existenţei sale consistă în a atinge în mod liber şi conştient ceea ce încă de la început era şi este destinaţia noastră. „Devino ceea ce eşti”, - reprezintă principiul educativ de bază a persoanei umane răscumpărate de har. Atare principiu are multe analogii cu creşterea umană, unde raportul părinţilor cu fiii trece, prin detaşări şi crize, de la dependenţa totală la conştiinţa de a fi fii, la recunoştinţa pentru darul vieţii primite şi la maturitatea şi capacitatea de a-şi dărui viaţa. Născut din Botez la viaţă nouă, şi creştinul îşi începe drumul de creştere în credinţă care îl va purta să-l invoce în mod conştient pe Dumnezeu ca „Abba - Tată”, să i se adreseze cu gratitudine şi să trăiască bucuria de a fi fiul său.

Din Botez derivă şi un model de societate: aceea a fraţilor. Fraternitatea nu se poate stabili prin intermediul unei ideologii, cu atât mai puţin prin decret al vreunei puteri constituite. Se recunoaşte a fi fraţi plecând de la umila dar profunda conştiinţă a propriei existenţe de fii ai unicului Tată ceresc. În calitate de creştini, graţie Duhului Sfânt primit la Botez, ne revine darul şi îndatorirea de a trăi ca fii ai lui Dumnezeu şi ca fraţi, pentru a fi ca „ferment” al unei noi umanităţi, solidare şi bogate în pace şi în speranţă. În aceasta, ne ajută conştiinţa de a avea, pe lângă un Tată în ceruri, şi o mamă, Biserica, pentru care Fecioara Maria este modelul peren. Ei îi încredinţăm copiii nou-botezaţi şi familiile lor, şi cerem pentru toţi bucuria de a se renaşte în fiecare zi „de sus”, din iubirea lui Dumnezeu, care ne face fii ai săi şi fraţi între noi.

După recitarea rugăciunii Îngerul Domnului şi înainte de saluturile în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană, Papa a lansat două apeluri.
Despre ce este vorba? Reproducem textual:

„Două fapte mi-au atras, în mod special, atenţia în aceste ultime zile: cazul condiţiei migranţilor, care caută o viaţă mai bună în ţări care au nevoie, din diferite motive, de prezenţa lor, şi situaţiile conflictuale, în diferite părţi ale lumii, în care creştinii sunt obiect de atacuri, chiar violente.

Trebuie să se plece de la miezul problemei! Trebuie să se plece de la semnificaţia persoanei! Un imigrat este o fiinţă umană, diferită prin provenienţă, cultură şi tradiţii, dar este o persoană de respectat, cu drepturi şi îndatoriri, în special în domeniul muncii, unde este mai lesne tentaţia exploatării, dar şi în cadrul condiţiilor concrete de viaţă. Violenţa nu trebuie să fie niciodată şi pentru nici un motiv calea pentru a rezolva dificultăţile. Problema este înainte de toate umană! Invit, la a privi faţa celuilalt şi a descoperi că el are un suflet, o istorie şi o viaţă, este o persoană, şi că Dumnezeu îl iubeşte cum mă iubeşte pe mine.

Aş vrea să fac asemenea consideraţii în ceea ce priveşte omul în diversitatea sa religioasă. Violenţa faţă de creştini în unele ţări a suscitat indignarea multora, şi pentru că s-a manifestat în zilele cele mai sacre ale tradiţiei creştine. E necesar ca Instituţiile, atât politice cât şi religioase să nu omită - reamintesc acest lucru - de a-şi îndeplini propriile responsabilităţi. Nu poate exista violenţă în numele lui Dumnezeu, nici nu se poate imagina cinstirea lui ofensând demnitatea şi libertatea propriilor semeni.”








All the contents on this site are copyrighted ©.