Încheiate la Roma, în Anul Preoţiei, zilele de studiu despre vocaţii: insuficienţa omului în faţa darului divin, resursă extraordinară

RV 05 ian 2010. "Cortul mărturiei: povestitori de vocaţie", este tema reuniunii de studiu despre pastorala vocaţiilor, încheiată marţi la Roma, în organizarea Conferinţei Episcopale Italiene. Reuniunea s-a dovedit a fi o întâlnire importantă pentru o evaluare a experienţei spirituale, pe un drum marcat întotdeauna de rugăciune şi trăire.

În contextul Anului dedicat Sfintei Preoţii, întâlnirea de studiu a scos în prim plan priorităţile şi conţinutul pastoralei vocaţionale, punând bazele unei convergenţe de iniţiative în jurul Zilei mondiale de rugăciune pentru vocaţii 2010, care are ca temă "Mărturia de viaţă trezeşte vocaţii".

Pentru un scurt bilanţ al reuniunii din aceste zile de la Roma, să-l ascultăm pe pr. Domenico Dal Molin, directorul Centrului pentru pastoraţia vocaţiilor din Italia:
• "Reuniunea a trasat liniile pastoralei vocaţionale, care nu constă în strategii şi nici în lucruri extraordinare. Aceasta devine vizibilă mai ales în cei care dau mărturie pentru realităţile obişnuite, din viaţa de zi cu zi, dar care sunt convinşi că alegerea lor de viaţă este una care merită să fie spusă şi altora".

Mărturisitori de speranţă şi povestitori de vocaţii. Ce înseamnă să fii depozitarul unui asemenea patrimoniu spiritual? Răspunde pr. Domenico Dal Molin:
• "Înseamnă să porţi mereu în inimă conştiinţa că în lume, că în fiecare dintre noi, există o anumită fragilitate. Această fragilitate, însă, poate deveni o resursă extraordinară. Uneori rănile vieţii pot deveni adevărate crăpături prin care pătrunde lumina. Insuficienţa, fragilitatea, slăbiciunea, poate deveni cu adevărat un gen de povestire despre ceea ce Domnul continuă să facă prin intermediul nostru şi de aceea devine un moment de uimire, de stupoare ce poate fi transmis şi celorlalţi".

Mărturiile despre vocaţie găsesc în sfinţi şi martiri un model de înaltă valoare, a subliniat în conferinţa finală pr. Ermes Ronchi, profesor la Facultatea Pontificală Marianum din Roma:
• "Sfinţii ne povestesc că a trăi cum a trăit Isus face viaţa mai vie, ne spun că cel care crede are o inimă multiplicată, este un om cu inima plurală, care ştie să iubească cerul şi pământul cu aceeaşi intensitate, care ştie să privească atât în abisurile cerului cât şi în ochii creaturilor. Ei ne spun că trebuie să fixăm ochii pe ceea ce este pozitiv în noi, pe grâul cel bun, nu pe neghină; să fim martiri în senul evanghelic al cuvântului, adică să dăm mărturie despre lumină, despre bine, despre lumina din sufletul oamenilor, din mine, din lume; să arătăm nu doar degradarea, noroiul, întunericul din noi, ci să privim şi la linia de lumină care pare să fie lipsită de importanţă dar cu toate acestea este învingătoare. Apoi, sfinţii ne spun că noi credem în iubire, nu credem în putere, în forţa numărului şi a inteligenţei, ci în iubire. În fine, să dăm mărturie despre bucurie: Dumnezeu continuă să atragă pentru că vorbeşte limbajul bucuriei".