Vizita Papei la sinagoga din Roma pe 17 ianuarie, etapă fundamentală a dialogului, declară rabinul Di Segni

(RV - 3 ianuarie 2010) Continuă pregătirile pentru vizita Papei la sinagoga din Roma în data de 17 ianuarie cu ocazia Zilei pentru dialogul ebraico-creştin. Este vorba de a treia sinagogă vizitată de Benedict al XVI-lea, după cele din Köln în Germania, în 2005 şi din Park East la New York în Statele Unite, în 2008. Deja imediat după alegerea la pontificat, Benedict al XVI-lea îşi manifestase într-un mesaj trimis rabinului şef din Roma, Riccardo Di Segni, încrederea „în ajutorul Celui Preaînalt de a continua dialogul şi întări colaborarea cu fiii şi fiicele poporului ebraic”. Evenimentul se va desfăşura la aproape 24 de ani de la istorica vizită a lui Ioan Paul al II-lea la sinagoga din Roma, în data de 13 aprilie 1986.

Dar cu ce spirit comunitatea ebraică din capitala Italiei trăieşte această vizită? Răspunde într-un interviu acordat chiar de rabinul şef Di Segni redacţiei noastre centrale.
• Cu conştiinţa că este vorba de un eveniment important, de o etapă fundamentală în dialog, şi cu o mare aşteptare pentru tot ceea ce acesta poate însemna în termeni de perspective ale climatului general.

Ce reprezintă pentru raporturile dintre evrei şi catolici vizita lui Ioan Paul al II-lea din 13 aprilie 1986?
• În mod esenţial căderea unui zid de neîncredere: am avut tocmai senzaţia palpabilă în decursul anilor.

Într-un anume mod, vedeţi apropiata vizită în continuare cu cea de atunci?
• Da, este un gest de continuitate, înainte de toate.

Papa se va afla la sinagoga din Roma cu ocazia a ceea ce se numeşte Mo’ed de plumb. Ce semnificaţie daţi acestei coincidenţe?
• Ar trebui să explic ce este acest eveniment: a existat un asalt la ghetou în 1793 din partea populaţiei de rând, care vedea în comunitatea evreiască susţinătoarea drepturilor promovate de Revoluţia franceză. Evident, comunitatea evreiască nu mai putea să stea închisă în ghetou sub o politică restrictivă a libertăţilor şi de aceea simpatiza pentru Revoluţie. A avut loc atunci un asalt la ghetou. Se numeşte de plumb, deoarece cerul a căpătat o culoare plumburie şi a început o ploaie care a stins incendiul care fusese aplicat la sinagoga, dar şi entuziasmul celor care o asediau. Ce semnificaţie are? Fireşte, suntem într-o fază istorică complet diferită, în care a încetat ghetoul cu reprimarea libertăţii iar astăzi trebuie să privim la raportul dintre ebraism şi creştinism într-un mod complet diferit.

Vizita din 17 ianuarie va avea loc la un an de la decizia rabinilor italieni de a nu participa la Ziua dialogului ebraico-creştin pentru chestiunea rugăciunii din Vinerea Sfântă. Acea problemă, este de acum închisă? Rabinul Di Segni:
• Să spunem că chestiunea e închisă din punct de vedere diplomatic. Există încă o rugăciune care se numeşte „Pro conversione iudaeorum”. Prin urmare, era necesar să avem lămuriri, mai ales la nivel local. De când cardinalul Bagnasco, în calitatea sa de preşedinte al Conferinţei episcopale italiene, a declarat explicit că Biserica catolică nu are intenţii „conversioniste” faţă de evrei, noi putem aborda senin dialogul, deoarece intenţia „de convertire” este, în mod franc, un zid de obstacol pentru comunicare. La acest punct, mergem înainte, sperând ca pe teren să se realizeze ceea ce dorim pentru binele tuturor.

În privinţa lămuririlor, recent aţi manifestat aprecieri pentru cuvintele părintelui Lombardi, directorul Sălii de presă a Sfântului Scaun, după publicarea decretului cu privire la virtuţile eroice ale lui Pius al XII-lea. Ce importanţă are această clarificare?
• Lămurirea părintelui Lombardi, cred că este importantă şi trebuie să fie recunoscută ca atare şi nu minimizată, a avut un rost în a schimba climatul, în sensul că a dat un semn al sensibilităţii vaticane faţă de reacţia evreiască la acel decret.

Prin urmare, momente de divergenţe, de contrast, în pofida cărora dialogul poate şi trebuie să continue. Acesta este modul în care gândiţi? Rabinul şef al Romei, Riccardo Di Segni:
• Da, absolut, deoarece dacă noi ne oprim la lucrurile care ne separă profund nu mergem nicăieri. Trebuie să ne gândim mai degrabă la cele care ne unesc, lăsând controversele pentru mesele de discuţie, care nu trebuie să lipsească, dar care trebuie să aibă loc la momentul just şi cu seninătatea cuvenită. Pe de altă parte, dialogul înseamnă şi discuţie. Aceasta e necesară. Dacă sunt două persoane care gândesc în acelaşi mod, unul din doi este inutil. Deci, divergenţele sunt importante pentru a merge înainte. Dincolo de aceasta, însă, trebuie să lansăm mesaje de fraternitate, de angajare pentru toţi. Lumea ne priveşte tocmai dorind să vadă dacă reuşim să realizăm aceste lucruri. Şi aceasta este provocarea, să-i spunem astfel, care se ridică în faţa noastră, în perspectiva acestei vizite.
 
Aici serviciul audio: