Teologii şi preoţii să apere unitatea credinţei: creştinii să redescopere Sacramentele; toţi să recurgă la Catehismul Bisericii Catolice: Benedict al XVI-lea la ultima audienţă generală din 2009 dedicată lui Petru Lombardul

(RV - 30 decembrie 2009) Teologii să apere patrimoniul unitar al credinţei de „devalorizarea adevărurilor” considerate individual, care astăzi se întâlneşte în mentalitatea comună. Catehismul Bisericii Catolice, precum şi Compendiul aceluiaşi Catehism, oferă un cadru complet al Revelaţiei creştine, ce trebuie primite cu credinţă şi gratitudine. Încurajez de aceea pe fiecare credincios şi comunităţile creştine să profite de aceste instrumente pentru a cunoaşte şi aprofunda conţinutul credinţei noastre. Creştinii să-şi întărească credinţa printr-o viaţa sacramentală mai intensă. Sunt trei îndemnuri principale pe care Benedict al XVI-lea le-a adresat credincioşilor prezenţi dar şi Bisericii întregi în timpul ultimei audienţe generale, a 44-a din acest an calendaristic, ţinută miercuri dimineaţă în Aula Paul al VI-lea din Vatican. Papa a dedicat cateheza sa lui Petru Lombardul, un important teolog din secolul al XII-lea, încheind cu urarea ca în noul an creştinii să fie „oameni ai păcii”.

Prezentarea credinţei catolice în mod organic este pentru papa Benedict al XVI-lea o îndatorire precisă a fiecărui preot şi a fiecărui teolog. Istoria creştină cunoaşte un maestru în acest domeniu. Petru Lombardul, un teolog italian care a trăit în primele decenii ale secolului al XII-lea, a murit în 1160, ca episcop de Paris. El a avut marele merit, a constatat Benedict al XVI-lea, de a fi cules şi selecţionat cu grijă, „într-un cadru sistematic şi armonios” gândirea Părinţilor Bisericii şi a celorlalţi scriitori consideraţi adevărate autorităţi. Rezultatul ostenelilor sale a fost condensat în cele patru cărţi ale „Sentinţelor”, o operă de un atare succes încât a fost adoptată ca manual de teologie timp de sute de ani până în secolul al XVI-lea.

Ceea ce rămâne valabil din opera lui Petru Lombardul, a observat Pontiful, este „una din caracteristicile teologiei”, aceea de „a organiza în mod unitar şi ordonat patrimoniul credinţei”.
• „Doresc să subliniez cum prezentarea organică a credinţei este o exigenţă la care nu se poate renunţa (…) După exemplul lui Petru Lombardul, invit pe toţi teologii şi preoţii să aibă mereu prezentă întreaga viziune a învăţăturii creştine împotriva actualelor riscuri de fragmentare şi de devalorizare a adevărurilor luate individual.

Pontiful a încurajat credincioşii de azi să profite de instrumentele pe care le au la dispoziţie în acest sens, adică de „Catehismul Bisericii Catolice” sau de „Compendiul” aceluiaşi Catehism pentru „ a aprofunda” conţinutul credinţei. Le fel, a adăugat, să facă recurs la „marea comoară a bisericii”, cele şapte Sacramente, în privinţa cărora Benedict al XVI-lea a amintit definiţia corectă pe care a da-o chiar Petru Lombardul:
• Este numit sacrament în sens propriu ceea ce este semn al harului lui Dumnezeu şi formă vizibilă a harului invizibil, astfel încât să-i poarte imaginea şi să-i fie cauză. Prin această definiţie Petru Lombardul surprinde esenţa sacramentelor: ele sunt cauză a harului, au capacitatea de a comunica în mod real viaţa divină.

Fiecărui creştin, a afirmat Papa, „îi revine îndatorirea să le celebreze cu rod spiritual, deoarece în Sacramente, a amintit, „Cristos, prin semnele vizibile, vine la noi, ne purifică, ne transformă şi na face părtaşi ai prieteniei sale divine”. Şi adresând o invitaţie specială clerului pentru Anul Sfintei Preoţii, Pontiful a spus:
• Îndemn preoţii, mai presus de toate slujitorii pastorală cu grijă de suflete, să aibă ei înşişi, cei dintâi, o intensă viaţă sacramentală pentru a fi de ajutor credincioşilor. Celebrarea sacramentelor să aibă amprenta demnităţii şi a frumuseţii, să favorizeze reculegerea personală şi participarea comunitară, sensul prezenţei lui Dumnezeu şi ardoarea misionară.

În continuare, Benedict al XVI-lea - care puţin după saluturile în polonă s-a alăturat celor care „anul care trece le-a adus suferinţă şi tristeţe”, a încheiat cateheza cu urarea spontană îndreptată spre 2010:
• Dragi prieteni, am ajuns la sfârşitul acestui an şi la porţile anului nou. Vă urez ca prietenia Domnului nostru Isus Cristos să vă însoţească în fiecare zi a acestui nou an care începe, ca această prietenie a lui Cristos să fie lumină şi călăuză pentru noi şi să ne ajute să fim oameni ai păcii sale.

An nou fericit vouă tuturor!

Primiţi şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict al XVI-lea la ultima audienţă generală de miercuri din anul Domnului 2009, desfăşurată ca de obicei în acest anotimp în Aula Paul al VI-lea din Vatican, binecuvântare ce ajunge pe această cale nu doar la urechile ci şi la inima ascultătorilor noştri care o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio: