"Semnul lui Dumnezeu este că El s-a făcut copil: devenim asemenea lui Dumnezeu dacă ne lăsăm formaţi de semnul său" - Benedict al XVI-lea, la predica din Noaptea de Crăciun

RV 25 dec 2009. "Dumnezeu este important, este realitatea cea mai importantă în absolut a vieţii noastre": a afirmat Benedict al XVI-lea la predica Sfintei Liturghii din Noaptea de Crăciun, celebrată în bazilica Sfântul Petru. În reflecţia Papei, şi-a găsit un loc special invitaţia de a renunţa la egoism, de a contempla smerenia lui Dumnezeu şi de a-l imita, renunţând la violenţă şi folosind numai armele adevărului şi ale iubirii.

La începutul celebrării, mai precis în timpul procesiunii de intrare, o femeie cu afecţiuni psihice s-a apropiat de Sfântul Părinte. După cum a făcut cunoscut pr. Federico Lombardi, directorul Sălii vaticane de presă, femeia, 25 de ani, Susanna Maiolo, cu cetăţenie eleveţiană şi italiană, "a trecut peste structura de lemn ce delimitează spaţiul şi a reuşit să ajungă la Sfântul Părinte şi l-a prins de veşmânt, făcându-l să-şi piardă echilibrul şi să lunece pe pardoseala de marmură".

"Papa s-a ridicat imediat – se citeşte în comunicat - şi a continuat procesiunea, iar toată celebrarea s-a desfăşurat fără nici o altă problemă". Din păcate, în învălmăşeala creată, "cardinalul francez Roger Etchegaray a căzut şi drept urmare i s-a rupt capătul femurului. A fost internat la Spitalul Gemelli, condiţiile sale sunt bune, dar va trebuie să fie supus unei operaţii în următoarele zile". "Susanna Maiolo", afirmă pr. Lombardi, "nu era înarmată dar manifestă semne de dezechilibru psihic, a fost internată într-o structură sanitară, pentru a fi supusă la tratament sanitar obligatoriu". Numeroase, expresiile de solidaritate cu Sfântul Părinte, de la preşedintele Republicii Italiene, Giorgio Napolitano, numeroşi reprezentanţi ai lumii politice precum şi de la Uniunea Comunităţilor Ebraice.

Dar să revenim la Sfânta Liturghie celebrată de Benedict al XVI-lea în Noaptea de Crăciun.

"Un prunc ni s-a născut nouă, un fiu ni s-a dat nouă": Papa preluat cuvintele profetului Isaia încă de la începutul predicii sale pentru a amintit lumii întregi împlinirea profeţiei la Naşterea Domnului, o lume care – a observat Pontiful – trebuie să fie vigilentă, asemeni păstorilor care au mers la Betleem; o lume care trebuie să se trezească, sau altfel spus să iasă "din lumea particulară a eului şi să intre în adevărul comun, singurul care ne uneşte pe noi toţi".
• "Conflictul din lume, indisponibilitatea reciprocă la reconciliere, provin din faptul că suntem închişi în propriile interese şi opinii personale, în propria lume privată şi măruntă. Egoismul, cel de grup ca şi cel individual, ne ţine prizonieri ai intereselor şi dorinţelor noastre, care sunt în contrast cu adevărul şi ne dezbină unii de alţii. Treziţi-vă! – ne spune Evanghelia. Ieşiţi afară pentru a intra în marele adevăr comun, în comuniunea cu unicul Dumnezeu. Trezirea înseamnă astfel cultivarea sensibilităţii faţă de Dumnezeu, faţă de semnalele discrete prin care El vrea să ne căluzească, faţă de multiplele indicii ale prezenţei sale".

Astăzi, a reluat Sfântul Părinte, modul nostru de a gândi şi acţiona, mentalitatea lumii actuale reduc sensibilitatea faţă de Dumnezeu, ne fac să devenim "lipsiţi de urechea muzicală faţă de El". Cu toate acestea, "în fiecare suflet este prezentă aşteptarea lui Dumnezeu, capacitatea de a-l înâlni". Apoi, Sfântul Părinte s-a referit la cuvântul Evangheliei în care se spune că păstorii au mers în grabă către Betleem. O atitudine care nu regăseşte în lumea de astăzi, în care Dumnezeu se găseşte deseori "aproape pe ultimul loc în lista priorităţilor". Dar Evanghelia ne spune că Dumnezeu este prioritatea cea mai mare:
• "Dumnezeu este important, realitatea cea mai importantă în absolut în viaţa noastră. Păstorii ne învaţă tocmai această prioritate. De la ei vrem să învăţăm să nu ne lăsăm apăsaţi de toate lucrurile urgente ale vieţii de zi cu zi. De la ei vrem să deprindem libertatea interioară de a pune în planul secund celelalte ocupaţii – oricât ar fi de importante – pentru a ne îndrepta spre Dumnezeu, pentru a-l lăsa să intre în viaţa noastră şi în timpul nostru. Timpul folosit pentru Dumnezeu şi, pornind de la El, pentru aproapele, nu este niciodată un timp pierdut. Este timpul în care trăim cu adevărat, în care trăim însăşi modul nostru de a fi persoane umane".

"Trăim în filosofii, în afaceri şi ocupaţii care ne iau totul", a continuat Benedict al XVI-lea, iar drumul către Dumnezeu este foarte lung, precum cel pe care au trebuit să-l străbată înţelepţii din Orient pentru a ajunge la Betleem. Domnul însuşi vine în întâmpinarea fiecărui om:
• "Pentru toţi există o cale, pentru toţi Domnul dispune indicatoare adecvate fiecăruia... Într-adevăr, Dumnezeu s-a în-drumat către noi. De unii singuri n-am ajunge niciodată la El. Drumul depăşeşte puterile noastre. Dar Dumnezeu a coborât. El ne vine în întâmpinare. El a străbătut partea cea mai lungă a drumului. Acum ne cere: veniţi şi vedeţi cât vă iubesc, veniţi şi vedeţi că eu sunt aici".

În Noaptea de Crăciun, a reluat Sf. Părinte, există o noutate: Cuvântul poate fi nu doar ascultat dar şi privit. Cuvântul s-a făcut trup într-un copil înfăşat în scutece:
• "Semnul lui Dumnezeu, semnul care a fost dat păstorilor şi nouă, nu este un miracol emoţionant. Semnul lui Dumnezeu este umilinţa sa. Semnul lui Dumnezeu este că El se face mic, devine copil, se lasă atins şi cere iubirea noastră. Cât de mult, noi oamenii, am dori un semn diferit, impunător, inconfundabil al puterii lui Dumnezeu şi al măreţiei sale. Dar semnul său ne invită la credinţă şi iubire, şi de aceea ne dă speranţă: aşa este Dumnezeu".

Domnul deţine "puterea şi bunătatea", a continuat Papa, dar mai presus de toate ne invită să devenim asemenea Lui:
• "Devenim asemenea lui Dumnezeu dacă ne lăsăm formaţi de acest semn, dacă învăţăm noi înşine umilinţa şi, în acest fel, adevărata măreţie, dacă renunţăm la violenţă şi folosim numai armele adevărului şi iubirii".

"Păgânismul înseamnă lipsă de sensibilitate – a reluat Benedict al XVI-lea – înseamnă o inimă de piatră, incapabilă să iubească şi să perceapă iubirea lui Dumnezeu". Cristos, în schimb, vrea să ne dăruiască "o inimă de carne". El "vine la noi ca om, pentru ca noi să devenim cu adevărat oameni" – a încheiat Sfântul Părinte. "Să deschidem aşadar inimile noastre înaintea lui Dumnezeu care pentru noi s-a făcut Copil!".

Aici, serviciul audio: