Roma: Pregătire la Liturghia din Noaptea Crăciunului în Bazilica Sf. Petru prin ascultarea
făgăduinţelor mesianice şi vestirea Naşterii Domnului prin cântarea "Kalenda"
(RV - 24 decembrie 2009) Printr-o străveche tradiţie care datează de la începuturile
Bisericii la Roma, creştinii celebrează misterul Naşterii Domnului în inima nopţii,
evocând tăcerea care învăluia toate când a coborât Cuvântul divin şi lumina a strălucit
în faţa păstorilor care, pe când vegheau la turmele lor, au primit vestea cea bună
a naşterii Mântuitorului. Şi noi, în această noapte sfântă, ne reunim pentru
ca să celebrăm, în comuniune cu Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, misterul Naşterii
Domnului: mister al Luminii care străluceşte în întuneric, al Cuvântului făcut trup,
al Pâinii coborâte din cer. Papa prezidează în bazilica vaticană Sfânta Liturghie
începând de la ora 22. Participanţii se unesc în credinţă cu toţi creştinii care
în lumea întreagă comemorează acest eveniment al mântuirii noastre, în special fraţii
şi surorile noastre din Africa şi din Asia, din America de Nord şi de Sud, din Europa
de Est şi de Vest, sintonizaţi prin intermediul radioului şi televiziunii cu Liturghia
Nopţii de Crăciun din bazilica Sfântul Petru.
Înainte de celebrare, într-un
intens moment de rugăciune, credincioşii din bazilică sunt invitaţi să amintească
profeţiile care l-au anunţat pe Mesia promis, rugăciunile prin care a fost invocat
şi tăcerea cosmică ce a învăluit naşterea sa.
Apoi, înainte de a cânta, asemenea
îngerilor în noaptea sfântă, mărirea lui Dumnezeu în ceruri şi pacea pentru oamenii
de pe pământ, este proclamată vestirea naşterii Domnului la împlinirea timpurilor
prin străvechiul text „Kalenda”. Acest anunţ ne va aminti că Cristos,
Răscumpărătorul omului, este centrul cosmosului şi al istoriei.
În ascultarea
făgăduinţelor despre Mesia. Ascultăm câteva texte profetice din
Vechiul Testament care au anunţat în mod progresiv venirea lui Mesia. Credincioşii
se unesc cântării acestui anunţ repetând: Regem venturum Dominum,
venite adoremus…Domnului care va veni, veniţi cu toţi să ne închinăm!
În
rugăciune pentru venirea lui Mesia. Străvechile antifoane majore ale Adventului, care
încep cu exclamaţia „O,”,proprii liturghiei romane, cu seria titlurilor mesianice
şi invocarea stăruitoare a venirii lui Mesia pregătesc credincioşii să-l primească
pe acela care a fost vestit şi invocat ca Emanuel: Dumnezeu cu noi. „O, Emanuel, Regele
şi Legiuitorul nostru, nădejdea şi mântuirea neamurilor, vino să ne mântuieşti, Doamne,
Dumnezeul nostru!” După fiecare se răspunde cu strigătul drepţilor din Vechiul
Testament: „Rorate, coeli desuper et nubes pluant iustum - Picuraţi, voi, ceruri,
roua de sus şi norii să reverse în ploaie pe cel drept” (Is 45,8). Întreaga
creaţie este în aşteptare. Printr-un scurt fragment luat din povestirile
străvechi despre Naşterea lui Cristos şi cu antifonul inspirat din cartea Înţelepciunii,
este reevocată acum creaţia întreagă care aşteaptă în adâncă tăcere naşterea Mântuitorului. Tăcerea
extatică, extaziată a întregii creaţii a fost redată în tradiţia creştină românească
prin versul repetat al colindului: „Linu-i lin şi iară-i lin”. Din
străvechile povestiri ale naşterii lui Cristos. „În tăcerea cea mai adâncă
a acelui moment toate s-au oprit înmărmurite: au încetat vânturile care nu mai suflau,
nu s-a mai mişcat nici o frunză de pe copaci, nu s-a mai auzit nici un şopot de ape,
nu au mai curs fluviile, nu a mai fost fluxul mării, au tăcut toate izvoarele de apă,
nu a mai răsunat nici o voce omenească: stăpânea o mare tăcere. În acel moment, axa
însăşi a lumii s-a oprit din mişcarea lină a cursului ei. Măsurile orelor aproape
apuseseră. Cu teamă mare toate tăceau uimite, în timp ce noi eram în aşteptarea venirii
maiestăţii, a capătului veacurilor”.
„Când liniştea învăluia totul şi noaptea
era la jumătatea căii sale, Cuvântul tău atotputernic, Doamne, a venit din ceruri,
de pe tronul regesc” (Înţ 18,14-15).
Vestirea solemnă a naşterii Mântuitorului
urmând textul numit „Kalenda”. Acest anunţ aminteşte că Cristos, Răscumpărătorul
omului, este centrul universului şi al istoriei. Propunem, în traducerea noastră
din limba latină, textul prin care un cantor, înainte de începutul procesiunii de
intrare pentru Sfânta Liturghie, vesteşte naşterea istorică a Mântuitorului.
Cantorul: Octavo
Kalendas ianuarii. Luna octava. 25 decembrie. Luna a VIII-a.
Trecuseră
multe secole de la crearea lumii, când la început Dumnezeu a creat cerul şi pământul
şi l-a făcut pe om după chipul său;
şi multe secole de când, după potop, Cel
Preaînalt a făcut să strălucească curcubeul, semn de legământ şi de pace;
(21)
douăzeci şi unu de secole după plecarea din Ur-ul caldeilor a lui Abraham, părintele
nostru în credinţă;
(13) treisprezece secole după ieşirea lui Israel din Egipt
sub conducerea lui Moise;
în jur de o (1000) mie de ani după ungerea lui David
ca rege al Israelului;
în a (65) şaizeci şi cincia săptămână, după profeţia
lui Daniel;
în vremea celei de-a (194) o sută nouăzeci şi patra Olimpiade;
în
anul 752 de la întemeierea Romei;
în al (42) patruzeci şi doilea an al împărăţiei
lui Cezar Octavian Augustul;
pe când întreg pământul era în pace, Isus Cristos,
Dumnezeu din veşnicie şi Fiu al Tatălui veşnic, voind să consacre lumea prin sfânta
sa venire, zămislit de la Duhul Sfânt, după trecerea a nouă luni de la zămislire,
(aici cantorul ridică vocea iar credincioşii se aşează în genunchi) în Betleemul
Iudeii se naşte din Maria Fecioara el care s-a făcut om: Naşterea
Domnului nostru Isus Cristos după trup.
Aici, urmează procesiunea de
intrare pentru începutul Sfintei Liturghii. (RV / AL)