Profesori şi studenţi, la izvoarele Înţelepciunii: Benedict al XVI-lea a întâlnit
universitarii din Roma ca pregătire la sărbătoarea Naşterii Domnului
RV 17 dec 2009.Joi seară, la 17.30, Benedict al XVI-lea a
prezidat rugăciunea Vesperelor pentru tradiţionala întâlnire cu studenţii universităţilor
din Roma, ca pregătire la solemnitatea Naşterii Domnului. În
timpul celebrării vesperelor în bazilica vaticană, icoana Maicii Domnului "Sedes Sapientiae"
– darul făcut studenţilor în 2000 de Ioan Paul al II-lea – a fost încredinţată de
delegaţia australiană, care a venerat-o în decursul acestui an, unei delegaţii de
studenţi din Ţările africane.
Pornind de la antifonul major al
zilei – "O, Sapientia" (O, Înţelepciune) – Benedict al XVI-lea a îndemnat studenţii
şi profesorii, prezenţi în bazilica vaticană pentru slujba de seară din prima zi a
Novenei de Crăciun, să se întrebe cu privire la natura Înţelepciunii care s-a născut
la Betleem. La împlinirea timpurilor, a afirmat Papa la predică, Înţelepciunea prevestită
de profeţi a luat chip omenesc, chipul lui Isus. • "Paradoxul creştin constă întocmai
în identificarea Înţelepciunii divine, a Logos-ului etern, cu omul Isus din
Nazaret şi cu istoria sa. Nu există soluţie la acest paradox decât în cuvântul 'iubire',
care în acest caz trebuie scris cu majusculă fiind vorba de o Iubire care depăşeşte
infinit dimensiunile umane şi istorice. Aşadar, Înţelepciunea pe care o invocăm (…)
este Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană a Preasfintei Treimi; este Cuvântul care,
aşa cum citim în Prologul (Evangheliei) după Ioan, "la început era la Dumnezeu", mai
mult "era Dumnezeu", care împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt a creat toate şi care
"s-a făcut trup" pentru ni-l descoperi nouă pe acel Dumnezeu pe care nimeni nu-l poate
vedea" (cfr Ioan 1,2-3; 14.18).
Un profesor creştin, un student creştin –
a reluat Sfântul Părinte la tradiţionala întâlnire cu universitarii din Roma – "poartă
înlăuntrul său iubirea pasionată pentru această Înţelepciune, citeşte toate în lumina
sa, îi percepe urmele în particulele elementare şi în versurile poeţilor, în codicele
juridice şi în evenimentele istoriei, în operele artiştilor şi în expresiile matematice.
Fără Înţelepciunea divină nimic nu a fost făcut din toate cele câte sunt (cfr Ioan
1,3) şi prin urmare, în orice realitate creată i se poate vedea reflexul, evident
potrivit unor grade şi modalităţi diferite. Inteligenţa umană poate recepta toate
realităţile pentru că, într-un anume mod şi o anume măsură, aceasta este părtaşă la
însăşi Înţelepciunea creatoare. În cele din urmă, aici se află şi posibilitatea însăşi
a studiului, a cercetării şi dialogului ştiinţific din orice sector al cunoaşterii". •
"Ajunşi la acest punct nu pot evita o reflecţie probabil un pic incomodă dar folositoare
pentru noi (…) care aparţinem de un ambient academic. Să ne întrebăm: cine era, în
noaptea de Crăciun, la grota de la Betleem? Cine a primit Înţelepciunea atunci când
s-a născut? Cine a alergat să o vadă, cine a recunoscut-o şi adorat-o? Nu erau învăţaţi
ai legii, cărturarii sau cei înţelepţi. Erau Maria şi Iosif, şi apoi păstorii. Ce
înseamnă aceasta? Isus va spune într-o zi: "Da, Tată, pentru că aşa ai hotărât în
bunătatea ta" şi misterul tău, l-ai revelat celor mici (cfr Matei 11, 25). Dar atunci
nu este de folos a studia? Sau de a dreptul dăunător, contraproductiv pentru a cunoaşte
adevărul? Istoria de două mii de ani a creştinismului exclude această ultimă ipoteză
şi ne sugerează pe cea justă: este vorba de a studia, de a aprofunda cunoştinţele
păstrând un suflet caracteristic "celor mici", un spirit smerit şi simplu, ca cel
al Mariei, "Scaunul Înţelepciunii". •"De câte ori ne-a fost teamă să ne apropiem
de Grota Betleemului pentru că eram îngrijoraţi că aceasta ar fi o piedică pentru
spiritul nostru critic şi "modernitatea" noastră! În schimb, în acea Grotă, fiecare
dintre noi poate descoperi adevărul despre Dumnezeu şi adevărul despre om. În acel
Copil, născut din Fecioară, cele două adevăruri s-au întâlnit: dorul omului după viaţa
veşnică a înduioşat inima lui Dumnezeu, care nu s-a sfiit să ia asupra sa condiţia
umană".
În finalul predicii sale Sfântul Părinte a spus că "a-i ajuta şi pe
alţii să descopere adevăratul chip al lui Dumnezeu este de fapt prima formă de caritate".
De aceea, a elogiat tema actualului an de pastoraţie universitară care pune în centru,
întocmai "Euharistia şi caritatea intelectuală". • "Îi încurajez pe toţi responsabilii
instituţiilor universitare să continue împreună, colaborând la construcţia de comunităţi
în care toţi tinerii să se poată forma pentru a fi oameni maturi şi responsabili în
realizarea civilitaţiei iubirii (…). Fie ca apropiata sărbătoare a Crăciunului să
aducă bucurie şi speranţă vouă, familiilor voastre şi întregului ambient universitar,
din Roma şi din lumea întreagă!".