(RV - decembrie 2009) De la 17 până la 23 decembrie, Biserica propune antifoanele
mari - majore - ale Adventului ce trasează treptat un itinerar ce ne poartă direct
în inima celebrării Naşterii Domnului. Cântate solemn încă din secolul al VIII-lea,
sunt numite şi antifoanele „O,” de la exclamaţia iniţială care exprimă uimirea şi
emoţia Bisericii în contemplarea misterului venirii lui Cristos, invocat cu titluri
luate din cartea profetului Isaia: - O, Înţelepciune a Celui Preaînalt, -
O, Adonai - Stăpân şi Conducător al casei lui Israel, - O, Mlădiţă din rădăcina
lui Iese, - O, Cheie a lui David, - O, Luceafăr ce răsari, - O, Împărat
al neamurilor, - O, Emanuel, Regele şi Legiuitorul nostru.
Fiecare antifon
se încheie cu o invocaţie plină de speranţă creştină: vino ! Se cântă, sau se citeşte
în aceste zile ca vers la Evanghelie în timpul Sfintei Liturghii. Dar momentul ales
pentru ascultarea acestui sublim apel la iubirea Fiului lui Dumnezeu este mai ales
ora rugăciunii vesperale - Ora Vesperelor din Liturgia Orelor, deoarece în timpul
nopţii va sosi Mesia. Se cântă înainte şi după imnul Magnificat - Sufletul meu îl
preamăreşte pe Domnul (Lc 1, 46-55), pentru a arăta că Mântuitorul pe care
îl aşteptăm ne va veni din Maria. Iar cântarea Magnificat devine astfel un răspuns
de gratitudine pentru minunata revelaţie a antifonului. Să ne însuşim spiritul Bisericii
care face să ajungă la urechile Mirelui ei aceste ultime şi gingaşe invitaţii insistente
la care el în cele din urmă cedează şi vine.
Am spus că este vorba de perioada
17-23. Ne întrebăm de ce nu a fost propus un antifon şi pentru 24 decembrie, ajunul
Crăciunului. Nu există un antifon cu o invocaţie dar avem o promisiune solemnă, rezultată
astfel: citind în sens invers - de jos în sus - acrostihul titlurilor în limba latină
prin care este invocat Mesia în cele şapte zile precedente vom avea promisiunea solemnă:
ERO CRAS - Voi fi mâine. O, Sapientia,… O, Adonai,… O,
Rex,… O, Clavis,…
O, Oriens,… O, Rex,… O,
Emmanuel,… De altfel, antifonul la invitatoriul zilei de 24 decembrie explicitează
acel ERO CRAS: Astăzi veţi şti că vine Domnul, iar mâine veţi vedea slava
lui. Acest scenariu este foarte vechi: datează din timpul papei Grigore cel
Mare, în jurul anilor 600, şi se citeşte în Antifonar (Liber responsalis sive
antiphonarius). Pentru fiecare antifon sunt identificate textele scoase din Vechiul
Testament, ca relectură creştină a pasajelor mesianice, şi din Noul Testament, drept
confirmare a speranţei cultivate în Vechiul Testament. După reforma voită de Conciliul
al II-lea din Vatican, liturgia catolică de Advent mai mult ca oricând invită la primirea
speranţei din Vechiul Legământ. Antifoanele „O” confirmă că antica tradiţie creştină
cultiva deja cu spirit fin şi acut aceeaşi orientare. (RV/AL)