Cu toţii, dar mai ales preotul, pot şi trebuie să imite credinţa Fecioarei Maria: a treia predică de Advent a pr. Raniero Cantalamessa, în prezenţa Papei şi a Curiei Romane

RV 18 dec 2009. "Fecioara Maria, Maica şi modelul preoţilor": pe această temă a fost centrată a treia şi ultima predică de Advent ţinută vineri de părintele franciscan capucin Raniero Cantalamessa în prezenţa Papei şi a Curiei Romane în capela "Redemptoris Mater" din Vatican. Predicatorul Casei Pontificale, la şase luni de la începutul Anului Sacerdotal, a prezentat o bogată reflecţie despre legătura specială dintre maternitatea Fecioarei Maria şi slujirea preoţească, preoţii fiind chemaţi să trăiască şi să dăruiască în bucurie credinţa în Cristos.
• "Maria, prin lucrarea Duhului Sfânt, l-a zămislit pe Cristos şi după ce l-a hrănit şi purtat în trupul său, l-a născut la Betleem. Preotul, uns şi consacrat de Duhului Sfânt la hirotonire, este chemat şi el să devină plin de Cristos pentru a-l da apoi la lumină şi a-l face să crească în suflete prin vestirea Cuvântului şi administrarea sacramentelor".

Dar dacă această analogie stă în picioare la nivel obiectiv, pe planul harului, există însă şi o analogie la nivel subiectiv. De aceea, pr. Cantalamessa a subliniat că preotul "nu se poate limita la a transmite altora un Isus Cristos învăţat din cărţi care nu a devenit mai întâi trup din trupul său şi sânge din sângele său":
• "Contribuţia personală, comună Mariei şi preotului, se rezumă în credinţă. Fecioara Maria, scrie Sf. Augustin, "prin credinţă a zămislit şi prin credinţă a născut" (fide concepit, fide peperit); şi preotul, aşadar, prin credinţă îl poartă pe Cristos în inima sa şi prin intermediul credinţei îl comunică altora".

Predicatorul Casei Pontificale s-a oprit apoi la semnificaţia acelui "da" spus lui Dumnezeu de Feciaora Maria, o deschidere care nu a fost nicidecum un act uşor de credinţă:
• "Maria se găsea într-o solitudine absolută. Cui poate spune ceea ce aflase, ceea ce se întâmplase? Nu are pe nimeni în care să se încreadă în afară de Dumnezeu. Şi Maria, ca orice tânără din Israel care se apropia de căsătorie, ştia bine ce era presris în Legea lui Moise, în cap. 22 al cărţii Deuteronomului, şi anume că tânăra care în ziua nunţii se dovedea că nu era fecioară, trebuia să fie dusă pe pragul casei părinteşti şi ucisă cu pietre de locuitorii satului".

Dar "Dumnezeu", a reluat pr. Cantalamessa, "nu smulge consimţământul niciodată de la creaturile sale, ascunzându-i urmările". Este o constantă ce se verifică în toate marile chemări biblice. Iar dreptul Simeon, va spune foarte curând Mariei că o sabie avea să-i străpungă inima. Iată de ce Maria se prezintă înaintea noastră ca model al celui care dă cu bucurie:
• "Maria a spus 'amin' lui Dumnezeu, un 'amin' total, cu toată semnificaţia pe care acest cuvânt o are în Sfânta Scriptură, pînă într-acolo încât Isus însuşi s-a făcut 'amin'. 'Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa ta' (cf Matei 11,25). Maria a spus cu adevărat lui Dumnezeu un 'da' deplin, de aşa natură încât putea cuprinde voinţa întregii umanităţi. În acel moment, ea ne reprezenta pe noi toţi. Prin urmare, credinţa Mariei, venerabili fraţi şi părinţi, este un act de iubire, de docilitate şi liber, pentru că Dumnezeu vrea numai gesturi libere, chiar dacă sunt suscitate de harul lui Dumnezeu".

Preluând apoi învăţătura Conciliului Vatican al II-lea despre Sfânta Fecioara Maria, pr. Cantalamessa a afirmat că măreţia Mariei constă în credinţa ei. Maria a păşit pe drumul credinţei, a înaintat în credinţă. Dacă toţi "trebuie şi pot imita exemplul Mariei în ce priveşte credinţa ei, preotul, într-un mod cu totul aparte":
• "Ceea ce credincioşii văd imediat la un preot şi la un păstor de suflete, este dacă crede, dacă crede cu adevărat în ceea ce spune şi în ceea ce celebrează. Cel care la preot îl caută mai întâi de toate pe Dumnezeu, îşi dă seama imediat. Cine în preot nu-l caută pe Dumnezeu, se poate uşor înşela şi îl poate face să se înşele chiar şi pe preot, făcându-l să se simtă important, strălucit, în pas cu timpurile, dar în realitate, nu este decât 'o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor' (cf 1Corinteni 13, 1)".

Predicatorul a amintit, în fine, că două cuvinte scurte pe care Maria le-a pronunţat la momentul Buneivestiri sunt preluate şi de preot la momentul hirotonirii sale: "Iată-mă" şi "Amin". De la acest "Amin", de la acest "Da", preotul trebuie să pornească în fiecare zi a slujirii sale:
• "Reînnoirea spirituală a preotului catolic, recomandată de Sfântul Părinte, va fi proporţională cu elanul prin care fiecare dintre noi, preoţi sau episcopi ai Bisericii, vom fi capabili să pronunţăm cu bucurie 'Iată-mă!' şi 'Da, vreau!', făcând să retrăiască ungerea primită la hirotonire. Isus intră în lume spunând: 'Iată, eu vin, Dumnezeule, ca să fac voinţa ta!' (cf Evrei 10, 7). Noi, la acest Crăciun, îl primim cu aceleaşi cuvinte: 'Iată, eu vin, Doamne Isuse, ca să împlinesc voinţa ta!'".

 
Aici, serviciul audio: