Ioan de Salisbury, în cateheza Papei la audienţa generală: relevată distanţarea preocupantă dintre raţiune şi libertate cu riscul unei dictaturi a relativismului

(RV - 16 decembrie 2009) În epoca noastră se asistă la o „distanţare” preocupantă între raţiunea care are menirea să „descopere valorile etice legate de demnitatea persoanei umane”, şi „libertatea care are îndatorirea de a le promova”. La audienţa generală de miercuri în aula Paul al VI-lea, în prezenţa a circa 9 mii de persoane, Benedict al XVI-lea a vorbit încă o dată despre „dictatura relativismului” pe baza scrierilor unui teolog din secolul al XII-lea, Ioan de Salisbury. Papa a amintit că adevărata dezvoltare a unei societăţi nu este un „produs” al omului, dar îşi are rădăcina în planul de iubire al lui Dumnezeu asupra făpturilor sale.

În urmă cu 900 de ani, un important gânditor, episcopul de Chartres în Franţa, Ioan de Salisbury - a trăit între anii 110 şi 1180 - afirma că legile umane şi activitatea politică ar trebui să se conformeze legii naturale care atribuie fiecărei persoane drepturi inalienabile, care „în nici un caz” nu pot „fi abrogate”. Dacă în enciclica sa „Caritas in veritate”, Papa afirma că acţiunea socială şi politică nu trebuie să fie „niciodată separată de adevărul obiectiv asupra omului şi demnităţii sale”, potrivit lui Ioan de Salisbury, a relevat Pontiful:
• Există (…) şi un adevăr obiectiv şi imutabil, a cărui origine se află în Dumnezeu, accesibil raţiunii umane şi care priveşte activitatea practică şi socială. Este vorba despre un drept natural, din care legile umane şi autorităţile politice şi religioase trebuie să se inspire, pentru ca să poată promova binele comun.

O consideraţie de mare actualitate, chiar dacă din păcate, a observat Benedict al XVI-lea, din acea „echitate” care pentru episcopul de Chartres însemna a atribui fiecărei persoane drepturile sale, astăzi există urme adesea fără nici o vigoare:
•În timpul nostru, de fapt, mai ales în unele ţări, asistăm la o distanţare preocupantă între raţiunea, care are menirea de a descoperi valorile etice legate de demnitatea persoanei umane, şi libertatea, care are responsabilitatea de a le primi şi promova.

Astăzi, - a continuat Papa - poate Ioan de Salisbury ne-ar aminti că sunt conforme echităţii doar acele legi care tutelează sacralitatea vieţii umane şi resping permiterea avortului, a eutanasiei şi a experimentelor genetice fără nici o chibzuinţă, doar acele legi care respectă demnitatea căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie, care se inspiră dintr-o laicitate corectă a Statului - laicitate ce comportă mereu salvgardarea libertăţii religioase -, şi care urmăresc subsidiaritatea şi solidaritatea la nivel naţional şi internaţional.
• În caz contrar, s-a sfârşi prin a se instaura ceea ce Ioan de Salisbury defineşte „tirania principelui”, sau, am spune noi, „dictatura relativismului”: un relativism care nu recunoaşte nimic ca definitiv şi lasă ca ultimă măsură doar propriul eu şi poftele sale.

Umbra relativismului etic produce toate acestea şi se prelungeşte frecvent asupra mijloacelor de comunicare, cu mesaje lor departe de acea „înţelepciune” de care lumea are „urgentă nevoie”:
• Astăzi, ceea ce Ioan definea „elocvenţă”, adică posibilitatea de a comunica prin instrumente din ce în ce mai elaborate şi difuze, s-a multiplicat enorm. Cu toate acestea, rămâne urgentă necesitatea de a comunica mesaje dotate cu „înţelepciune”, adică inspirate din adevăr, bunătate, frumuseţe. Aceasta este o mare responsabilitate, care interpelează în special persoanele care lucrează în domeniul multiform şi complex al culturii, comunicaţiei, mijloacelor de informare.

Cu totul altfel, a spus Pontiful, este Dumnezeu care e adevăr şi iubire, „izvorul ultim” la care trebuie să se refere orice sferă de activitate umană:
• Acest principiu este foarte important pentru societate şi pentru dezvoltare, întrucât nici una nici alta nu pot fi doar produse umane; însăşi vocaţia la dezvoltare a persoanelor şi popoarelor nu se bazează pe o simplă deliberare umană, dar este înscrisă într-un plan care ne precede, şi care constituie pentru noi toţi o îndatorire ce trebuie să fie acceptată în mod liber.

În momentul saluturilor finale, vorbind în italiană papa Benedict a salutat cu afecţiune tinerii, bolnavii şi perechile de soţi recent căsătoriţi. În acest timp de Advent - a spus, Domnul prin gura profetului Isaia ne spune: „Întoarceţi-vă la mine şi vezi fi mântuiţi”. Voi, dragi copii şi adolescenţi, băieţi şi fete, care proveniţi din numeroase şcoli şi parohii din Italia, faceţi loc în inima voastră lui Isus care vine, pentru a mărturisi bucuria şi pacea. Voi, dragi bolnavi, primiţi-l pe Domnul în viaţa voastră pentru a afla în întâlnirea cu el curaj şi mângâiere. Şi voi, dragi soţi recent căsătoriţi, faceţi din mesajul de iubire al Naşterii Domnului regula de viaţă pentru familia voastră.

Ca de obicei, la terminarea audienţei generale, Papa a intonat rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi a invocat peste toţi binecuvântarea apostolică ce ajunge astfel al toţi ascultătorii noştri.

Aici serviciul audio: