Respectarea demnităţii persoanei în stare de boală în pofida societăţii bazate predominant
pe eficienţă: Papa la Ospiciu "Sacro Cuore" din Roma
(RV - 14 decembrie 2009) Valoarea demnităţii umane şi în starea de boală, care
astăzi se loveşte de mentalitatea predominantă care pune în centru eficienţa fizică.
Acesta este miezul discursului ţinut de Benedict al XVI-lea care duminica dimineaţă,
13 decembrie, a vizitat Ospiciu „Sfânta Inimă” de pe colina Gianicolo din Roma, un
centru de îngrijiri paleative gratuite pentru bolnavi terminali, care se ocupă şi
de formare şi cercetare. Papa a fost primit între alţii, de cardinalul vicar Agostino
Vallini, de preşedintele Cercului „Sfântul Petru”, ducele Leopoldo Torlonia şi de
preşedintele Fundaţiei Roma Emmanuele Emanuele.
Puternică a fost emoţia bolnavilor
şi rudelor prezente pentru care Papa a avut cuvinte de încurajare şi speranţă. •
Astăzi, mentalitatea bazată în mod predominat pe eficienţă tinde adesea să marginalizeze
aceste persoane, considerându-le o povară şi o problemă pentru societate. Cine are
simţul demnităţii umane ştie, în schimb, că ele trebuie respectate şi susţinute când
înfruntă dificultăţile şi suferinţele legate de condiţiile lor de sănătate.
Papa,
în vizită la Ospiciu „Sacro Cuore” care găzduieşte bolnavi de cancer în fază terminală,
persoane afectate de morbul lui Alzheimer şi de scleroză laterală amiotrofică, a elogiat
folosirea de către Centru a unor îngrijiri paleative. • care sunt în măsură
să aline chinurile ce derivă din boală şi să ajute persoanele infirme să o trăiască
cu demnitate. Totuşi, alături de tratamentele clinice indispensabile, trebuie oferite
bolnavilor gesturi concrete de iubire, de apropiere şi de solidaritate creştină răspunzând
nevoii lor de înţelegere, de mângâiere şi de încurajare constantă.
Benedict
al XVI-lea a vorbit cu emoţie despre momentele de criză şi de confuzie pe care în
mod inevitabil le trăiesc bolnavii ajunşi la sfârşitul vieţii şi le-a purtat mesajul
de speranţă al lui Cristos care păşeşte alături cu cei suferinzi luând asupra sa rănile
trupului şi ale spiritului. • Am venit să vă aduc fiecăruia o mărturie concretă
de apropiere şi de afecţiune. Vă asigur rugăciunea mea şi vă invit să găsiţi în Isus
sprijin şi mângâiere, pentru a nu pierde niciodată încrederea şi speranţa. Boala voastră
este o încercare forate dureroasă şi specială, dar în faţa misterului lui Dumnezeu,
care a asumat trupul nostru muritor, ea capătă sensul ei definitiv şi devine dar şi
ocazie de sanctificare.
Şi a adăugat: • Când suferinţa
şi descurajarea devin copleşitoare, gândiţi-vă că Cristos vă asociază la crucea sa
deoarece vrea să spună prin voi un cuvânt de iubire tuturor celor care au pierdut
calea vieţii, şi închişi în egoismul lor vid, trăiesc în păcat şi departe de Dumnezeu.
De fapt, condiţiile voastre de sănătate dau mărturie că adevărata viaţă nu este aici,
dar la Dumnezeu, unde fiecare dintre noi va găsi bucuria sa dacă va fi păşit cu umilinţă
pe urmele omului adevărat: Isus din Nazaret, Învăţător şi Domn.
Papa a
subliniat că boala poate deveni o experienţă deosebită în acest timp de Advent în
care se aşteaptă cu bucurie naşterea lui Isus, a cărui venire înseamnă mântuire. •
Timpul Adventului, în care suntem cufundaţi, ne vorbeşte despre vizita lui Dumnezeu
şi ne invită să-i pregătim drumul. În lumina credinţei putem vedea în boală şi în
suferinţă o trăire specială a Adventului, o vizită a lui Dumnezeu care în mod misterios
vine înaintea noastră să ne elibereze de solitudine şi de absurd şi să transforme
durerea în moment de întâlnire cu El, de speranţă şi de mântuire. Domnul vine, este
aici, alături de noi! Această certitudine creştină să ne ajute să înţelegem
„zbuciumul sufletesc” ca modul prin care el poate veni la noi şi deveni
pentru fiecare „Dumnezeu aproape” care eliberează şi mântuieşte.
Amintind
figura evanghelică a bunului samaritean căruia „i se face milă şi se îngrijeşte de
aproapele” Sfântul Părinte a încurajat munca personalului sanitar şi a voluntarilor
Cercului „Sfântul Petru” care în fiecare zi oferă oaspeţilor şi rudelor lor „o asistenţă
adecvată şi atentă cerinţelor fiecăruia. • Este ceea ce se realizează
cu succes aici, la Ospiciu Fundaţia Roma, care pune în centrul propriei
angajări îngrijirea şi primirea plină de solicitudine a bolnavilor şi rudelor lor,
în armonie cu tot ce învaţă Biserica, care, de-a lungul
secolelor, s-a arătat mereu ca mamă iubitoare pentru cei care suferă în trup şi în
suflet.