Sfântul Scaun şi realismul speranţei: editorialul părintelui Lombardi la rubrica Octava
Dies
(RV - 12 decembrie 2009) Biserica continuă dialogul său cu lumea în numele Evangheliei
şi pentru binele umanităţii: un dialog al speranţei, în aşteptarea ca noi
porţi să se poată deschide. Să ascultăm în acest sens editorialul
părintelui Federico Lombardi la rubrica Octava Dies, săptămânalul
informativ al Centrului Vatican de Televiziune • Între audienţele foarte numeroase
pe care Papa le-a acordat în timpuri mai recente unor Şefi de Stat şi de Guvern, sau
unor reprezentanţi diplomatici din diferite părţi ale lumii, putem menţiona trei,
în cursul câtorva zile.
Primind, noul ambasador al Cubei pe lângă Sfântul Scaun,
papa Benedict al XVI-lea a observat că, în ciuda dificultăţilor din deceniile trecute
în raporturile cu Sfântul Scaun şi mai ales a limitărilor impuse activităţii Bisericii,
raporturile diplomatice nu au fost niciodată întrerupte iar îmbunătăţirile sunt demne
de apreciat.
Întâlnirea Papei cu preşedintele rus Medvedev a fost o ocazie
pentru anunţarea stabilirii raporturilor diplomatice depline cu Federaţia Rusă, încheind
faza de douăzeci de ani de apropiere prin raporturi oficiale dar încă nu depline.
Este un însemnat pas înainte, situaţia ostilităţii trecute a regimului comunist sovietic
este acum o amintire.
În fine, audienţa acordată preşedintelui vietnamez trebuie
să fie considerată ca o etapă ulterioară pe drumul dorit spre normalizarea raporturilor
cu ţara asiatică, unde Biserica catolică se bazează pe o comunitate numeroasă şi dinamică,
ce sărbătoreşte anul acesta un important an jubiliar, şi care în ciuda dificultăţilor
din deceniile trecute priveşte cu încredere spre viitor.
Sfântul Scaun continuă,
cu răbdare şi clarviziune, să ţese dialogul său cu responsabilii naţiunilor, gândindu-se
la binele Bisericii în ţările lor şi în perspectiva înţelegerii şi a păcii între toate
popoarele. Diplomaţia sa nu este călăuzită de slăbiciune sau spirit de compromis.
Este vorba, aşa cum s-a spus deja foarte bine în trecut, de „realismul speranţei”.